A mai trecut un an, cenuşiu...

...pentru mine. Printre tomberoane pline şi suflete goale, din ce în ce mai goale, a mai trecut un Crăciun...Câteva momente am simţit, în aceste zile, un gol suflând în suflet. Nu ştiu de ce, dar în aceste zile s-a întâmplat ceva în sufletul meu...Deşi îmi câştig pâinea vorbind, din seara Ajunului mă tot gândesc că este admirabil să trăieşti tăcând. Nimic, parcă, nu mai este sfânt în noi, suntem perverşi, am învăţat să trăim minţind, să ne înşelăm pe noi înşine, nu mai ştim să iertăm, suntem înverşunaţi. Răzbunarea a devenit o virtute, iertarea este o ruşine, semn de slăbiciune în zilele pe care le trăim. Lumea este scârbită de viaţă, se trăieşte în silă...În acest an, am învăţat câteva lucruri, nu multe, însă preţioase...Îmi cer iertare celor pe care i-am dezamăgit, nu sunt puţini, aş fi vrut să pot mai mult... Celor care mi-au fost alături, le mulţumesc, gândul meu zboară spre voi, în ceasurile grele...Va mulţumesc! Să aveţi parte de tot ceea ce nu puteţi cumpăra cu bani. DOAMNE AJUTĂ !

Îmi este dor de un decembrie cum era odată...

...să scârțâie zăpada sub picioare, să crape piatra de ger, să mă bucur de portocalele pentru care mama stătea la rând ore în șir. Îmi este dor de bomboanele de pom, așa cum erau ele, zahăr învelit în staniol, de hăinuțele noi pe care le îmbrăcam doar în Ajun, de jucăriile puține pe care le găseam sub pom, de mirosul de cetină, de cozonacul cu nucă pe care îl mâncam până la ultima felie. Simțeam bucuria sărbătorii, deși eram doar un copil. Cum mai trosnea lemnul de fag în sobă... În săptămâna Crăciunului, mama nu își vedea capul, ba cu una, ba cu alta, ba “îngălbenea podeaua cu galus”, ba cosea la “ciupeag”, ba punea aluatu’ să crească, ba lua oala cu răcituri de pe sobă...Mai mergea și la serviciu....În Ajunul Crăciunului, mă îmbrăca mama bine și plecam în pițărăi. Noaptea pândeam după Moș Crăciun....Întotdeauna, negreșit venea, nu l-am văzut niciodată, însă mereu a venit... Părinții mei, aveau puțin în buzunar, însă mult, mult mai mult în suflet. Erau vremuri altfel decât acum...Nu făceam cumpărăturile în super nici în hiper market, însă bucatele aveau gust, lumea era mai bună...Animalele nu erau atât de suferinde ca acum, porcii nu zăceau de gripă porcină, nici înaripatele nu sufereau de aviară, iar vitele din Slătinioara aveau limba roz, nu albastră ca acuma’. Viața avea rost, decembrie era luna în care uitam parcă de grijile deloc puține care, și atunci ca și acum, se cuibăreau în fiecare familie de român, însă noi toți, eram parcă altfel. Și televizorul parcă avea alt farmec, deși era alb-negru...Cum îl mai așteptam în noaptea dintre ani pe Nea Mărin, mai țineți minte ? Nu trimiteam mesaje, nu aveam de pe ce, trimiteam felicitări, scrise de mână...Nu petreceam zile în șir în compania prietenilor virtuali din rețelele de socializare...Nu, ieșeam în ogradă și săream gardul, ba la Ion al lu’ Petrică, ori la Maria lu’ Rusu, ori treceam pârâul la Rafila lu’ Luca...Erau alte vremuri, alți oameni, altă lume...

Bajbaind in drumul spre dezastru...

BAJBAIND IN DRUMUL SPRE DEAZSTRU...Valea Jiului trece printr-o perioada pe care putini dintre noi sunt pregatiti sa o accepte. Valea Jiului trebuie sa reziste celor care vor sa falsifice statul de drept, sa faca din furt o virtute, sa ne puna destinul gaj, ranjind in tihna cu “prohabu’ constiintei desfacut” …Comunismul a intampinat in Romania o rezistenta consistenta, exemplara, martirica. Temnitele au dus oameni precum Valeriu Gafencu sau Ioan Ianolide de dupa gratii in sinaxare. Acum insa, ingenunchiati, romanii in general, minerii in special, asteapta cu gamela in mana, mila celor care au distrus aceasta tara in doar 24 de ani. In Valea Jiului la nivelul anului 1990 in minerit lucrau 54.493 de ortaci, 24 de ani mai tarziu, adica in 2014 doar in jur de 7000. Unde sunt cei aproape 50.000 de oameni care in acesti ani si-au pierdut locul de munca ? Unii in pensie, aproximativ 13.521 altii, adica 28.168 s-au disponibilizat…Prima data, in 1994 s-au inchis Em Iscroni si Em Lonea Pilier, apoi dupa 5 ani Em Campul lui Neag si Petrila Sud, apoi Dalja, Valea de Brazi, Barbateni si ultima, bagand un oras in insolventa, Aninoasa. Pana in 2018 se vor mai inchide trei, Uricani, Paroseni si Petrila. Sunt zile grele in Vale, vremuri carunte, oameni care au uitat sa mai fie oameni. Uita-ti-va pe strada. Nimeni nu mai zambeste, din cand in cand insa ranjim, protocolar. Se minte mult, incepand din familie si terminand in strada.Lipsurile ne-au inversunat. Un om sarac este un om vulnerabil, care poate fi usor manipulat. Politica a nascut in Valea Jiului dar si in Hunedoara clanuri care si-au cladit imperii economice. Oare de ce nu se intreaba nimeni intr-o zona atat de saraca cum pot prospera de ani de zile anumiti oameni ? Putini dintre acestia intr-o competitie reala, intr-o competitie bazata pe regulile pietei. Majoritatea celor “ghiftuiti”, majoritatea celor care “ are, are are jupanu’ are” si-au bagat labele sloioase in desaga publica. Pana au golit-o. Intr-o permanenta cardasie cu cei alesi/numiti, Valea Jiului a fost jefuita bucata cu bucata, cladire cu cladire, fier cu fier, licitatie cu licitatie. Sarbatorind marile/micile tunuri, la mese bogate, cu fete bagate pe sub acestea, indivizi de cea mai joasa speta au ajuns sa isi imparta Valea Jiului in domenii de interes, bucata cu bucata. Cand vor plati aceastia ? Niciodata. Institutiile statului sunt “burdusite” de slugile acestora, profesionistilor din sistem li s-a bagat “stanga” in dos. Cum misca impotriva curentului, cum sunt eliminati. Inca nu a venit vremea sa incredintam condeiului toate numele care au distrus Valea Jiului. Dar va veni, nu este departe… Un semn de insanatosire, de inmugurire al societatii este dat tocmai de actiunile din ultimul an ale unor structuri precum D.N.A sau D.I.I.C.O.T cu sprijinul serviciilor speciale . Faptele scoase de acestia la lumina, sunt o articulare de care ROMANIA, are nevoie, mai mult decat oricand . Senilele tamburului care se rostogolea in tihna praduind bugetul public se incurca, este un semn ca inca mai putem fi salvati. DOAMNE AJUTA !

Ce-ți doresc eu ție,dragă țara mea...

Ce-ți doresc eu ție,dragă țara mea……mai multă liniște, mai puțină “sfadă”, mai mulți oameni, mai puțini indivizi, mai mulți gospodari cu sapa și mai puțini manageri cu mapa, iți doresc bisercii pline și pușcării goale, holde lucrate, tineri care să rămână acasă, lângă cei dragi, să nu mai plece din tine. Mai vreau ca pădurile să nu îți mai fie tăiate și resursele să nu îți mai fie furate. Vreau dragă țară, în tine, să trăiască oameni liniștiți, nu învrăjbiți...DOAMNE AJUTĂ !

Mai este Romania a romanilor ?

În ce măsură Romania mai este a românilor? Să “zvarlim” pe “dormeză” mantia ipocriziei, să ne asezăm lângă foc și să cugetăm…Soarta României pare pecetluită, de 25 de ani, haimanalele care au condus această țară manifestă un dispret contagios vizavi de valorile naționale, de resursele țării, de simbolurile românilor și nu, în ultimul rând, de noi, târgoveții de rând, mințiți, manipulați, ridiculizați și umiliți…Petrolul l-au luat unii, aurul altii, apele mineralele sunt și ele scoase din măruntaiele pământului de oameni care nu vorbesc românește, roșiile le aducem din Turcia, brânza din Olanda, porcii din Franța, merele din Italia, păstrăvii din ape străine ș.a.m.d…Au încercat să confiște și bisericile românești. Dumnezeu, însă, nu este om politic, nu a căzut la învoială, nu a pitit în conturile din Țara Cantoanelor banii furați, nu are nevoie de sprijin în campaniile electorale…Strazile le fac americanii, comunicațiile grecii, iar România face cozi în supermarket-urile BILLA, CARREFOUR, REAL, PLUS etc, marilor cercuri de influență din Europa. Oare de ce nici un lanț de magazine de acest tip nu s-a dezvoltat sub oblăduirea unui acționariat majoritar autohton? Vă amintiți ce a pățit Penescu când rețeaua PIC a devenit vizibilă ? Omul a vândut, iar acum este fericit…La fel s-a întâmplat și cu ARTIMA…Ne-a rămas energia, însă nu pentru mult timp... Simt că se pregătește ceva. "Chinejii" sunt pe urmele noastre. Noile reglementări ale UE sancționează țăranul român dacă nu iși lucrează pământul…Oare de ce? Ion, neputând lucra pamantul, pentru a evita sancțiunile, va vinde… Punem “rămaș” că se găsesc cumpărători ? În curând conform normativelor europene nu ne vom mai putea plânge morții cu sicriul descoperit…U.E. pune o perdea între noi și cei de la care ne vom lua bun rămas: bunici, părinți, oameni dragi…În curând vom respira un aer pe care va scrie MADE IN UE…

Întreb și eu , CE A FĂCUT P.S.D PENTRU VALEA JIULUI ?

AAștern câteva rânduri acrit de ceea ce am văzut în Valea Jiului la început de noiembrie. Nu faptul că oamenii au votat cu o majoritate largă Victor Ponta. Nu, este opțiunea fiecăruia în parte. Ponta ar putea fi un președinte responsabil, care să scoată țara din sărăcie, să restabilească valori distruse de Băsescu. La fel de bine însă ar putea să nu fie...Faptul că sunt liderii P.S.D în Valea Jiului care încearcă să spună că dincolo de Victor Ponta și de partidu’€™ lu’€™ Hrebe€™ nu va mai fi viață pe pământ m-a determinat să scriu asta. Sigur că nu P.S.D a închis minele, sigur că nu P.S.D a blocat investițiile în turism, sigur că nu P.S.D a vândut GEROM la fier vechi, sigur că nu P.S.D a făcut să dispară în ultimii 24 de ani peste 70.000 de locuri de muncă în Valea Jiului, sigur că nu P.S.D a€¦nu, nu, sigur că nua€P.S.D a făcut numai lucruri bune, altfel nu ar câștiga alegerile de 24 de ani cu o majoritate covârșitoare în Valea Jiului. Sigur, Băsescu este vinovat, după el Udrea cea cu €œ” mini-jupu€™-n cur ” €œ, Boc cel ochelarist, Antonescu cel care a frânt USELEU’€™ în două, Blaga , neamtu’ Iohannis și mai sunt câțiva. Ei, și doar ei au făcut rău, P.S.D a făcut “ doar fain și bine , construind din temelii fabrici și uzine... Am o întrebare însă , lipsită de patimă ori răutate, este doar o întrebare, zău... CE A FĂCUT P.S.D ÎN ULTIMII 24 DE ANI PENTRU VALEA JIULUI CĂ SĂ MERITE 60% DIN VOTURILE OAMENILOR DE AICI ? Am înțeles că ceilalți, oricare ar fi, nu au făcut nimic, însă CE A FĂCUT P.S.D PENTRU VALEA JIULUI ?

BOICOTUL, NU SALVEAZĂ ROMÂNIA !

Lehamitea provocată omului de rând, de către politicienii incompetenți, corupți și șmecheri funcționează, în mod paradoxal, chiar în favoarea acestora. Ei profită cel mai mult. Boicotul nu salvează România! Fiecare român, care nu merge la vot, este prilej de rânjet în “colțu’ râtului“ pentru omul politic de Dâmbovița. Exista la nivelul fiecarui partid o masă electorală captivă, manevrabilă, disciplinată, care “rupe ștampila” votând orbește, fără să țină cont de principii, de program, de viziune și de viitor. Sunt oameni care, oricum, în orice condiții, se prezintă la vot. Dacă tu nu vei merge, hotărăsc alții viața, pentru următorii 5 ani. Votul unui analfabet este același cu al unui academician. În fața urnelor suntem egali, însă nu toți, atunci când votăm avem aceleași valori. În fapt, pentru oamenii politici, lucrurile se complică abia atunci când poporul conștientizează cât de important îi este votul. În fața unor oameni, care judecă atunci când pun ștampila, tehnicile de manipulare, găinile înghețate, plicurile și pateurile, devin inutile. Nu lăsați lucrurile să scape de sub control! Mergeți la vot, altfel în locul vostru ar putea vota un mort din Teleorman! Suntem țara în care morții hotărăsc soarta celor vii… Votul nu e predestinat! Votul stă în mâna voastră! Doamne Ajută!

Suntem la fel de usor de pacalit…

Cu fiecare zi care se scurge, înțeleg din ce în ce mai bine ceea ce undeva, cândva spunea Țuțea: “ am stat 13 ani în temniţă pentru un popor de idioţi”. Suntem un popor care uită repede și rabdă mult. Și-au șters picioarele pe conștiința noastră, rând pe rând, F.S.N, C.D.R, P.S.D, PDL, PNL, D.A. sau U.S.L . Cu minimul pe economie pe statul de plată, cu cei dragi peste hotare, și mâna întinsă în campanile electorale, târgovețul de rând își târăște zilele prin mocirla tranziției, sperând că cei care vor veni, vor fura mai putin decât cei dinainte. Este gândul românului din zilele noastre. Noi toți, plătim oalele sparte ale unei ideologii mioape, ale unei clase politice impotente, incapabilă să gestioneze destinele acestei țări. Redusă la aspectul economic, familia și-a pierdut rolul spiritual, moral și social de odinioară, asa cum spunea Ioan Ianolide. Așteptăm cu înverșunare să fim păcăliți. Să vina unii care sa fure mai putin. Să fure, însă mai puțin! Ne mulțumim din patru în patru ani să spunem: “ oricum, nu contează pe cine votez eu, va fi la fel “. Și totuși, nu facem nimic. Ne plângem de milă, ne curg mucii de frig în casă, “pilulele” sunt un lux pentru cei care ne-au crescut, însă nu ne simțim datori să reacționăm. Suntem un neam care nu mai are demnitate. Altfel nu am rabda, nu ne-am lăsa păcăliți, nu am îngenunchea în fața unui sistem corupt, până în cel mai ascuns mădular. Nu mai avem reacție, suntem încremeniți în fața impostorilor care „belesc “ acest neam, de 24 de ani încoace. Și în acest an, va fi la fel. Nimeni, în această perioadă, nu vorbește despre ce are de gând să facă, odată ajuns la Cotroceni, pentru România. Se vorbește în această campanie despre orice altceva, ba ca unul este plagiator, ba că alta a dormit prin biroul lui Traian Basescu, pe vremuri, ba ca unuia nu îi plac pruncii, ba că altul a avut multe neveste. Așa, și? Cine mai dă mămăligă acestui popor, în următorii patru ani? Unii sunt “descoperiți” de li se văd tălpile pe sub “pricoită”, alții încă sunt “coperiți”. Toți, însă sunt conștienți că noi suntem un neam ușor de prostit, ușor de mintit, ușor de păcălit… Și asta fac. Oamenii politici din vremurile noastre, înțelelg că mulți români și-au pierdut nădejdea și gândesc că, ori cu votul lor, ori fără acesta, cine trebuie să câștige, va castiga. Și oricum nimic nu se va schimba. Fals, oameni buni! Vă rog, vă rog din suflet, fiți demni și mergeti la vot! Nu contează pe cine puneți ștampila, însă, vă rog votați! Altfel nu suntem oameni, suntem doar cifre în statistici. Doamne, Ajută!

Tibi, poate a venit vremea, însă poate nu este locul...

Tiberiu Iacob Ridzi a "sărit gardu" din ograda (PDL) A.C.L în U.N.P.R Deocamdată nu a spus de ce, sunt curios să aud argumentul. Adevăratul motiv insa nu îl veți/vom afla curând. Cei mai mulți sunt tentați să creadă că acest "salt" are legătură cu sentința în cazul soției acestuia, deputatul Monica Iacob Ridzi. Greșit. Tiberiu Iacob Ridzi este un om politic matur, știe că astfel de lucruri nu se mai negociază în ultimii ani în ROMÂNIA. Dacă era așa oare Năstase ori Voiculescu stăteau la întuneric ? Oare " tata socru' " - Sârbu sau Hrebenciuc erau umflați și duși cu antemergători la D.N.A ? Dacă cineva i-a promis ceva în acest sens, l-a mințit. Nu cred însă că acesta mai poate să cadă atâta de ușor în păcat. Este drept însă că în ultimii ani T.I.R nu a mai beneficiat de susținerea PDL, mai mult, nu puțini dintre foștii colegi, "guriști" de profesie, oameni fără rezultate, fără consistență, au mai și "trăncănit" împotriva acestuia. Chiar și în organizația locală în ultimii ani nu puțini au fost oportuniștii care după ce nu au mai avut ce "ronțăii" și-au înfipt caninii in curu' acestuia. Asta în condițiile în care din punct de vedere politic T.I.R este cel mai bun produs pe care acest partid l-a dat în ultimii ani în Hunedoara. A fost curtat de către toți liderii partidelor, de la Moloț la Nistor, de la Udrea la Constantin...Nu a intrat însă "sub pătură" decât cu Oprea. Să vedem cine va fi satisfăcut din această aventură politică... Cert este că acum, din nou, familia Iacob Ridzi devine parteneră cu Hary Vochițoiu. În 2012 în PP-DD, acum în U.N.P.R . Este ca un blestem...Dar pentru cine ? Pentru Hary ori pentru Tibi?

VALEA JIULUI, tărâm nefrecventabil...

Frecţia la proteza de lemn numită "campania electorală" a inceput si in mod natural continuă...Presa in aceasta perioadă are un rol ingrat, când vorbesti că fură ăştia de la putere, eşti plătit de opoziţie. Când faci bilanţul ălorlalţi, e clar că aştepti o funcţie pe parale publice, este evident ca te ghiftuieşti din bugetul dodoloţ al statului. In Valea Jiului campania electorală este apatică, lipsită de conţinut, fară sens, aratând inca o dată o clasă politică locală cu "izmenele-n vine", care rămâne "in cucu gol" in faţa alegatorului atunci cand vorbim despre soluţii viabile, planuri concrete. Nimeni nu ştie nimic, decât că afişele trebuie lipite... Pentru acest tăram, spaţiul dintre Jii, niciodată nimeni nu a vorbit despre soluţii pe termen lung. Cate un "algocalmin social" si cu asta basta. Nu contează cine moare, ce mâncăm la .-înmormantare...Am văzut, am inţeles, nu ma îndoiam, in loc de argumente, in loc de soluţii, reprezentanţii partidelor din Valea Jiului ne arata bidineaua...Afişe, materiale promoţionale si atât. Nimic concret. Domnilor, cu noi ce aveţi de gând ? De ce nici unul dintre candidaţii pentru Cotroceni nu vine in Vale in aceasta campanie ? De ce ? Suntem mai proşti decat cei din Moldova Noua, Dorohoi, Zimnicea, Borşa ori Megidia ? Este o intrebare la care clasa politica din Valea Jiului, trebuie sa raspundă, dacă poate...

Când fugim de Dumnezeu… ROMÂNIA : 1958 - 2008 = 22.178.906 AVORTURI

Numărul întreruperilor de sarcină care au avut loc în ultimii 50 de ani în România ( 1958/ 2008 ) este mai mare decât populaţia actuală a țării. Această statistică înfiorătoare vorbește despre caracterul românului, despre istoria recentă a acestui neam. Centrul de Calcul, Statistică Sanitară şi Documentare arată că între anii 1958 și 2008 în România au avut loc 22.178.906. În anii 2000 populația României depășește puțin 21.000.000…Deci, în 50 de ani, România a mai înmormântat o țară… Crima a fost legalizată în România în anul 1957 prin Decretul 463, vârful fiind atins nu așa cum ați crede după 1989, nu…În anul 1965 s-au produs la cerere 1.115.000 de avorturi. În nici o țară din lume nu s-a mai întâmplat ceea ce s-a întâmplat în România. Doar Rusia se apropie de noi din punct de vedere statistic… Imediat după ce l-am ciuruit pe Ceaușescu, în ziua Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos, la scurt timp, la 26 decembrie 1989 apare Decretul noii puteri revoluționare care se referă la liberalizarea avorturilor din nou. Rezultatul ? În anul 1990 în România au avut loc 992.265 avorturi. Pășeam pe cadavrele pruncilor nebotezți, ascultând Albatros, și mestecând ciunga Turbo spre DEMONOcrația care iată, ne-a ruinat. În zilele noastre, în ultimii ani, tendința este în scădere, ca și populația…Nu am învățat nimic din greșelile trecutului, stăm în genunchi în fața organismelor internaționale în loc să stăm în genunchi în fața altarului. Suntem un stat creștin în care însă, în ultimii ani lucrăm duminica la drumuri ( constructia autostrazilor ), țăranul român, altădată cu frica lui Dumnezeu își lucrează pământul în zi de sărbătoare, duminica…Oare pentru un popor cu frică de Dumnezeu este firesc ? Nu…Poate că Dumnezeu și-a întors fața, chipul de la noi, de asta ne este atât de greu…Suntem mincinosi, inveninati, rai... Cuviosul Paisie Aghioratul spunea “Unul care este depărtat de Dumnezeu, primește înrăurirea diavolească. În timp ce acela care este aproape de Dumnezeu primește harul dumnezeiesc. Cine are harul lui Dumnezeu, i se va da și altul. Iar cel ce are puțin și disprețuiește, i se va lua și acesta (Lc. 19,26). Harul lui Dumnezeu lipsește de la oamenii contemporani, pentru că prin păcat au murit izgonind și puținul pe care îl aveau. Și când pleacă harul Dumnezeiesc, se năpustesc toți diavolii înlăuntrul omului” Ne regăsim…

Cand cei dragi pleaca…

M-a intrebat odata, demult undeva in Bucovina un monah…”…de ce iti este cel mai frica in viata ? “ Nu i-am raspuns, nu stiam…Am plecat de sub Obcinile Voronetului dar m -am tot gandit la intrebarea batranului, zile, saptamani, luni…Intr-o dimineata insa, am aflat raspunsul , am simtit …Nu imi este teama de un lucru, de un om, ori de un fapt, imi este teama insa ca i–as putea pierde pe cei dragi…Teama ca oamenii ( deloc multi ) de langa mine, intr-o zi s-ar duce, imi face sangele sa inghete. Sunt cei pe care fiecare dintre noi ii avem, si pe care ii neandreptatim de cele mai mute ori, nu stim sa ii pretuim, poate chiar ne batem joc de ei. Cand pleaca intelegem cat de mult au insemnat, uneori este tarziu, alteori nu…In viata intalnesti ispita, alteori bucuria, se intampla sa dezamagesti, sa umilesti, se intampla si sa fi umilit, insa niciodata nu deznadajdui. Nici cand ai gresit, nici cand in fata ta cineva a gresit. François de la Rochefoucauld spunea “Ierti atat cat iubesti” …Fa asta cat este vreme, gandeste-te cand cei de langa tine, oamenii pe care ii indragesti nu vor mai fi. Oare nu ai da orice, doar sa iti mai gresasca odata ?

Pupatul in cur, mod de viata...

…este o realitate, pentru unii chiar un mod de viaţa. Cu limbile “cafenii” precum nenchezolu’ de odinioara, “pupincuriştii” de profesie pot fi intalniţi peste tot, de la gară pân’ la P.S.D, de la moară pân’ la A.C.L. Trimişi de propria conştiinta in anticamera ruşinii, oameni lipsiţi de calitaţi dar mai ales de caracter împanzesc instituţiile statului, după ce au facut saltul de la nivelul de lipitori de afişe la demnitatea de funcţionar public. Stiu oameni, in Valea Jiului, cu pretenţii de a fi respectaţi carora li sa subtiaţ limba prin dosu’ şefului. Esti singura lor calitate, de ani de zile pupă in cur, indiferent care este numele sau coloratura celui inţepenit de vremuri intr-un jilţ sau altul. Aceşti oameni “ingurgiteaza” bani publici, sunt avansaţi/menţinuţi in anumite poziţii doar pentru aceasta “calitate”. La rândul lor, cei care sub generoasa “poală” a banului public, cei care menţin si incurajeaza astfel de atitudini, astfel de oameni, sunt conducatori slabi, mediocri. Un lider puternic se inconjoara de oameni puternici, cu personalitate, nu de slugi obediente, gata sa îi traga si izmenele in “gârbovine” cand merge sa facă “udu”…Fiecare epoca a însemnat o lupta împotriva a ceva spunea Savatie Baştovoi. Renaşterea a luptat pentru restaurarea omului, epoca moderna pentru instaurarea democratiei, şi tot asa. Dar cea mai interesanta luptă este lupta care se duce astăzi. Ultima luptă a omenirii, poate părea ciudat, este lupta cu nerusinarea… Iar aceşti oameni despre care am scris mai sus sunt nişte neruşinaţi. Orice asemnare a acestui tablou cu persoane reale nu este deloc întamplatoare.

Din placere nu inveti nimic, din durere intotdeauna…nu si noi

Spunea Pr Galeriu “ …din placere omul nu invata nimic, niciodata, din durere invata intotdeauna”. Asa este, suferinta a fost si ramane cel mai bun pedagog pentru om. Cand te arde, iti tragi mana, si altadata nu o mai bagi in soba…Nu la fel, insa, se intampla in Valea Jiului. Desi ne-au fript, desi ne-au ars de atatea si atatea ori, omul din Vale, baraba ori momarlan nu invata din greselile trecutului. Orbeste, pe un drum parca batatorit facem aceleasi greseli, ne lasam mintiti, manipulati, suntem bataie de joc si apoi plangem, jelim, uitam si din nou votam. Aud acelasi lucru in ultimii ani, in Valea Jiului, ca este rau. Nimeni, insa, nu schimba nimic. Atat in 2008, cat si in 2012, Valea Jiului si-a reconfirmat atat primarii cat si parlamentarii , aceiasi de cel putin trei mandate ( exceptie Aninoasa ). Pai daca este rau, daca cei care ne conduc nu isi fac treaba, cum de ii reconfirmam cu aceeasi inversunare ? Cand lucrurile nu merg, cineva trebuie schimbat, exista un vinovat. Desi in Valea Jiului mergem din rau in mai rau, mergem cu aceiasi. Sa nu auzim de schimbare. Nu. Insa, tot noi, imediat dupa alegeri incepem sa ii “ suduim”. Ca nu au facut ce au promis, ca mint, ca fura, ca isi fac si isi dreg. Dar noi ? Nu am avut stampila in mana ? Vinovati pentru ceea ce se intampla in Valea Jiului suntem si noi, nu doar ei. Induri patru ani, insa, atunci cand ai ocazia schimbi ceva, daca lucrurile nu merg. Cand, insa, nu faci asta, si mandatezi in continuare pe cel pe care pana ieri l-ai bagat de unde a iesit, esti partas cu acesta, chiar daca o faci pentru o gaina inghetata, pentru un plic ori pentru un “treling din strainatate”…

Slatinioara, sat frumos si linistit...

În discursul său de recepție la Academia Română din 5 iunie 1937, intitulat Elogiul satului românesc, poetul şi filosoful român Lucian Blaga dezvolta de fapt metafora sa poetică “veşnicia s-a născut la sat“ şi argumenta că satul românesc este „singura prezenţă vie încă, deşi nemuritoare, nemuritoare deşi aşa de terestră, este unanimul nostru înaintaş fără nume”. Ne întrebăm astăzi dacă satul românesc mai trăieşte, daca mai respire, daca mai este lumea de odinioara…Este limpede că satul românesc nu mai este astăzi tot ceea ce Lucian Blaga sau Liviu Rebreanu considerau că este cu mai bine de 70 de ani în urmă, dar nici nu se poate spune că nimic din ce a fost în trecut nu mai poate fi recuperat sau cultivat astăzi, ca urmare a unor rupturi profunde existente între istoria sau tradiţia bogată a satului românesc şi situaţia lui actuală. Slatinioara ca si Dalja ca si Maleia, Coasta, Jiet ori Rascoala este un sat linistit de sub munte, cu oameni drepti, credinciosi, care isi pretuiesc originile, momarlani din tata-n fiu . Ajungi usor, pe langa Colegiul “Carmen Sylva” pe un drum anevoios, pietruit, strajuit in stanga de apa paraului cu acelas nume, Slatinioara. Cu fiecare pas intri intr-o lume fascinanta, rupta parca din povestile de altadata. Gospodarii ingrijite imprejmuite de garduri de “palmaci”, cruci care strajuiesc drumul din vreme in vreme, dar si case din barne vechi, parasite. Batranii, multi dintre ei s-au dus, tinerii au preferat orasul, nu s-au mai ingrijit de ale casei, de ale locului…In Slatinioara de cativa ani functioneaza si Muzeul Momarlanului, singurul din tara. Locatia este din ce in ce mai vizitata, eforturile familiei Galatan fiind incununate de sutele de turisti care anual patrund in lumea satului de altadata, cautand traditia locului… Radacinile catunului apartinator Municipiului Petrosani se pierd in negura vremii. Dintotdeauna momarlanii din Slatinioara au avut ca principala indeletnicire cresterea animalelor. Oi si vaci…Munti precum Coasta lu’ Rus, Gura Plaiului, Slima ori Scarita deveneau a doua casa pentru slatinoreni din primavara pana tarziu in toamna. Stanile acestora erau vestite in toata Valea Jiului. Valorile satului romanesc au fost si aici inradacinate. Clacile din Slatinioara erau vestite, satenii se ajutau intrei ei, impreuna atat la bucurie cat si la necaz. Oameni harnici cu frica de Dumnezeu, momarlanii din Slatinioara si-au respectat cu sfintenie zeci de ani, generatii intregi traditia si portul. Incepand cu Nedeia din Scaunis si terminand cu Pitarii care in dimineata de Ajun plecau din Cioaca spre sat, obiceiurile de aici au fost pastrate cu drag… A fost insa si un moment, cativa ani in care aceste frumoase obiceiuri pareau pierdute pentru totdeauna. Dupa ce Nedeia de Paste s-a mutat din Scaunis in Dalma lu’ Manici, aceasta a incetat sa mai aibe loc…In Slatinioara nu au mai fost nedei. Pana in urma cu trei ani. Atunci cand un grup de momarlani inimosi printre care Vreja Filimon, Pavel Dorel, Mucenic Petru, Fulga Ioan, Galatan Petre, Dragotesc Ion sau Calina Ioan si-au propus sa reia sirul acestor frumoase obiceiuri. Satul tot, momarlanii li s-au alaturat si astfel cu binecuvantarea parintilor de la Biserica cu hramul "Sfintii Imparati Constantin si Elena" s-au apucat de lucru. S-a stabilit ziua, ( Sf Apostoli Petru si Pavel ), locatia ( ograda fostei scoli I-IV din Slatinioara ), s-au strans cele trebuincioase mesei ( pomenii ) si astfel in ziua de 29 iunie a anului 2012 s-a reluat un frumos obicei al locului, nedeia. Sute de oameni au raspuns chemarii momarlanilor din Slatinioara, alaturi de acestia fiind printre altii Tiberiu Iacob Ridzi – Primarul Municipiului Petrosani impreuna cu deputatul Monica Iacob Ridzi dar si prestigiosul grup instrumental Taraful de la Vata condus de Pera Bulz. A fost o reusita, bucuria sarbatorii fiind impartasita deopotriva de toti cei prezenti in Slatinioara. Anul trecut, numarul celor prezenti a fost si mai mare. Duminica, in zi de pomenire a Sf Petru si Pavel, momarlanii din Slatinioara asteapta din nou pe toti cei care binevoiesc sa impartaseasca acest moment de bucurie cu ei dupa pranz in acelas loc, ograda fostei scoli din sat. Pentru acest an s-a cumparat vesela noua, s-au confectionat mese, a fost amenajata locatia, toate pe cheltuiala oamenilor de aici . Duminica dimineata, la primele ore, oalele vor fi puse la foc, traditionalele bucate, precum pasatul, zama de oaie dar si curechiul ( varza acra ) vor fi din belsug pentru toti cei care aleg sa faca un popas in lumea traditionala a satului din Valea Jiului…Va asteptam cu drag ! Ionut DRAGOTESC

INVIEREA prin obiectivul iPhone…

HRISTOS A INVIAT ! Asa cum multi dintre voi sunt sigur ca ati facut, in NOAPTEA SFANTA si eu am fost sa iau LUMINA. Am ales un locas de cult, o vatra monahala din judetul Hunedoara, unde nadajduiam ca va fi mai liniste decat in aglomeratia urbana. Fac asta de multi ani. Din pacate, insa, de la an la an si spre manastiri pornesc oameni care nu inteleg rostul acestui moment, rostul SLUJBEI INVIERII, cu toate componentele acesteia...Parada bolizilor dar si a hainelor ( fuste scurte, tocuri de 18, tricouri mulate, sepci intoarse…) care nu au a face cu un loc de rugaciune… au fost primele semne ca nu va fi o seara linistita. Odata cu trecerea timpului, randurile se ingrosau si incepea un “soi de foiala”, un “forfot”, care tulbura tacerea rupta parca din cer, in care am gasit locul atunci cand sosisem aici. A inceput slujba, lumea s-a imbulzit foarte aproape de a da de pamant cu slujitorul care rostea vestea cea mare “…veniti de luati lumina…”. Putin a lipsit sa nu il calce pe preot in picioare, grijulii probabil sa nu se termine lumina. Apoi, s-a iscat o socializare, in randul multimii, mai ceva ca pe retelele de specialitate…A fost nevoie de interventia ferma a preotilor…” …va rugam, liniste…sa ascultam Sfanta Evenghelie…”. S-a intamplat de cateva ori. In multime, omul era rupt de cele duhovnicesti, preocupat de cele lumesti. Se vorbea, prietenii se imbratisau, vecinii se pupau, se faceau planuri, unii chiar ciocneau…IISUS era abandonat in gura preotului care vestea ,cu glas aproape ragusit, monitorizat de cateva iPhone-uri albe, HRISTOS A INVIAT ! Putini, insa, mai raspundeau ADEVARAT A INVIAT ! Am auzit o “cocoana” langa maine care mirosea a niscai parfumuri din tari straine spunand …” popa asta nu mai termina odata, imi este o foame ca l-as manca cu lumina cu tot “ … Prezenta la SLUJBA INVIERII a devenit, din pacate, un gest formal si atat. Bifam, pozam cu telefonul si o stergem spre casa, acolo unde ne asteapta mielul de cu seara belit…Mergem din obisnuinta, stim ca asa trebuie, insa, nu stim de ce…Exact cum multi dintre noi citim rugaciuni, insa, putini ne rugam.

STRAJA , GOLGOTA VAII JIULUI...

Vinerea Mare, ziua in care asa cum spunea Sf. Nicolae Velimirovici “…iubitorul de oameni a fost ucis de oameni…“, ziua in care rautatea omneasca a atins apogeul, in care faptura si-a omorat Invatatorul . Sfantul Luca al Crimeei spunea intr-o predica tulburatoare, despre aceasta zi : “Domnul nostru Iisus Hristos Şi-a dat suspinul cel din urmă pe Crucea de pe Golgota o dată cu acel cuvânt ce a cutremurat întreaga lume: „Săvârşitu-s-a!” A căzut pe piept capul încununat cu cunună de spini, împurpurat cu Sânge. Au venit cei de aproape ai Lui, a venit Maica Lui, au venit mironosiţele, a venit Iosif cel din Arimateea şi în adâncă jale, plini de lacrimi, au luat de pe Cruce Preacuratul Trup al învăţătorului lor şi au făcut deasupra lui plângere cu amar ” Zis-a Domnul: “ cel care voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie ”…Putini fac acest lucru in viata de zi cu zi, putini sunt cei care isi iau crucea si pleaca pe drumul anevoios, plin de ispite, greutati si taine al mantuirii…Omul fuge de suferinta, cauta confortul imediat, nu vede rostul bolii, nu vede rostul ncazului, pocainta este o stare la care preferam sa nu ne gandim decat ca l o ultima alternative… Pentru crestinii din Valea Jiului, printre tainele din Saptamana Mare se numara si Drumul Crucii, procesiune care reface drumul parcurs de Mantuitorul Isus Hristos cu cele 14 popasuri, din Municipiul Lupeni pana la Straja. Drumul Crucii a fost initiat de Emil Parau, in anul 2000, dupa ce a finalizat in varf de munte, la o altitudine de 1.445 de metri, Schitul Straja ( Sf Imparati Constantin si Elena/ Inaltarea Sf Cruci ). Mii de credinciosi, zeci de inalte fete bisericesti printre care an de an de la infintarea Episcopia Devei si Hunedoarei PS Gurie – Episcopul Devei si Hunedoarei dar si Pr Arhimandrit Ioachim Parvulescu – Staretul Manastirii Lainici. Acesta din urma inca de la prima editie a fost in Vinerea Mare alaturi de credinciosii din Valea Jiului pe Drumul Crucii, incurajand initiativa lui Parau de a continua an de an acest demers. Soborul de preoti, alaturi de credinciosi sositi la Lupeni din toate colturile tarii pentru a participa la Drumul Crucii, pleaca in jurul pranzului de la Cimitirul Eroilor parcurgand cei peste 8 km pana in munte in cateva ceasuri. Sunt 14 opriri, 14 popasuri, ragaz de rugaciune. La fiecare oprire exista cate un bazorelief care simbolizeaza scena popasului facut sub greutatea Sf Cruci de Mantuitor in drumul Sau catre Inviere catre Golgota. Crestinii poarta pe umeri, tot drumul crucea in marime naturala, in care se gasesc incastrate particele din crucea pe care a purtat-o Mantuitorul si pe care a fost rastignit pe Golgota, dar si moastele mai multor sfinti. In timpul anului, crucea se gaseste spre inchinare in Schitul Straja. Este coborata insa, in fiecare an in Vinerea Mare in Municipiul Lupeni de unde in sunetul clopotelor, purtata pe umeri se intoarce pe Drumul Crucii spre ultimul popas al Mantuitorului unde ramane pentru un an de zile… Greu sa zugravesti in cuvine, limba este neputincioasa, ceea ce se intampla pe Drumul Crucii, trairile celor care sub povara ispitelor, in jugul pacatului, isi gasesc linistea sub cruce…Doar pornind in Vinerea Mare spre Straja vei simti. Sarbatori in tihna, liniste, dragoste si rugaciune…

Pastele, impins in materialism, dezmat si superficial...

Traim vremuri grele, zilele de pe urma poate, sfarsitul …Sunt semne, anii sunt din ce in ce mai carunti, sufletul tot mai incercat de ispitele unui secol care a redeschis epoca muceniciei. Omul modern nu mai are vreme pentru suflet, iarna nu mai este iarna, vara trece prea repede, familia a devenit un camp de lupta, desfranarea este o virtute, iar materialismul de tip ateu se cuibareste in “ograda bietului” roman. Nu se poate trai in extreme, niciodata, insa materialismul-ateu in care acum ne zbatem este cumplit. Omul este doar o cifra in statistici, o unealta, o fiara dresata…Totul se judeca in functie de bani, atat. Traind in geunchi in fata “senilelor modernismului”, omului nu I se determina doar “pita cea de toate zilele” ci si constiinta. Dupa ce ne vom pierde si asta, vom fi aruncati in cimitirul istoriei, fara nume si fara cruce…Spuneam si cu alta ocazie, ma repet. Ducand in spate povara democratiei, suntem supusi pedagogiei perverse impuse de undeva din lumea tuturor posibilitatilor...O lume nebuna, cu reguli stricte. Barbatii cer sa se reguleze unii pe altii legal, insa nu vor sa auda de icoane ortodoxe in salile de curs, vrem toleranta etnica, insa il scoatem pe Brancoveanu din manualele de istorie. Curvelor le spunem dive, iar martirilor nostri le urineaza cainii pe morminte fara cruce...Demnitatea este un cuvant pe care l-am amanetat si l-am uitat acolo...Cine mai scutura gorunul la Tebea, cine ? Invierea Mantuitorului este prilej de nadejde. O sarbatoare care asa cum se intampla si cu Nasterea Mantuitorului ( Craciunul ) se incearca a fi deturnata spre comercial, spre material…Se vorbeste din ce in ce mai mult despre “iepuras”, din ce in ce mai putin despre Patimile Mantuitorului. Copiilor li se induce idea ca Pastele inseamna de fapt sosirea iepurasului, ouale rosii, mielul si nu Invierea Mantuitorului IIsus Hrsitos. Iepurasul il scoate pe Iisus din sarbatoare. Gasim felicitari frumos ilustrate cu motive traditionale, cu oua rosii cu iepuras, insa nu mai gasim felicitari cu Invierea. In Saptamana Mare alergam din taraba in taraba pentru masa de Paste, insa putini dintre noi se gandesc si la belsugul sufletesc randuit pentru aceasta perioada. Hristos este tot mai stingher si singur pe crucea Sa, tot mai neinteles, mai neluat in seama in mijlocul bairamului general care se incinge de Paste in cinstea Invierii Sale. In marile orase, Invierea este prilej de parada, de socializare. Cati ascultam slujba ? Putini. Suntem preocupati sa trimitem sms-uri, sa vorbim cu prietenii/vecinii cu care ne intalnim. Tineri si nu doar, morti de beti, fete cu “fusta-n fund” calcand tacticos pe tocul de 18 nu cumva sa se impiedece. Parada de bolizi cu muzica la maxim ironizand sensul sarbatorii. In zilele care urmeaza romanul face “intestinul gros”, bea, mananca, petrece, ingrosand astflel urgentele spitalelor de pretutindeni . Este bines a ne bucuram, insa haideti sa o facem omeneste, nu draceste. Sa nu deznadajduim insa. Asa sunt vremurile. Toate cele care se intampla sunt ingaduite, poate asa cum spunea Pr Rafail Noica a venit vremea si acum este “ … ca cei care lucreaza binele sa mai lucreze, iar cei care fac raul sa mai faca “ …

Raiul, doctorului Pavel Chirila…

Da …“…pe-un picior de plai ( Muntii Locvei ), pe-o gura de Rai ( Valea Nerei ), acestea sunt granitele unui loc desprins, parca, din Pateric, Manastirea Nera…Cand am calcat pentru prima data aici, alaturi de parintele Iulian Selagea, am ramas inmarmurit. Dragostea cu care am fost intampinat, blandetea din ochii maicii Siluana, bucuria parintelui Teofan, ospitalitatea obstii, m-au facut sa simt ca sunt intr-un loc din alte vremuri, lipsit de incrancenarea, materialismul ori dezinteresul din viata de zi cu zi . O liniste rupta parca din “tacerea cerului” mi-a calauzit sufletul cat am zabovit la Nera. Nadejdea cu care imi vorbeau despre bolnavii de cancer, despre bucuria de a fi aproape de acesti oameni, condamnati uneori chiar de ignoranta noastra la moarte m-au inarmat. La Nera, precum in colind, Dumnezeu parca se odihneste cu capul pe aceste locuri, inmugurind in sufletul crestinilor nadejdea, nadejdea ca pot birui moartea… Situata la aproximativ 20 de km de Oravita, in imediata vecinatate a satului Slatina – Nera ( comuna Sasca Montana/Caras Severin ), pe malul raului Nera. Locul “imbie” la pace, la rugaciune, indeamna la meditatie si apleaca omul in fata Lui Dumnezeu, lasand grijile lumesti in spate, jos in vale…Istoria locului este recenta. La initiativa si prin osteneala Prof. Dr. Pavel Chirila, om al locului, nascut in Slatina-Nera, aici s-a pus piatra de temelie, la 14 oct. 1994, pentru vesnicie, legamant intre cer si pamant, intre om si Dumnezeu. Ocrotitoarea Manastirii Nera s-a hotarat a fi Sf Cuv. Paraschiva de la Iasi. Stareta, pentru a indruma obstea de la Nera, a fost numita rasofora Nicodima Moisă. Prin mila Domnului efortul maicilor şi cu bunăvoinţa oamenilor, s-a construit biserica manastirii, apoi chiliile maicilor dar si atelierul de plante medicinale. În 14 octombrie 1997, la hramul mănăstirii, a avut loc sfinţirea bisericii de către P.S. Dr. Laurenţiu Streza al Caransebeşului, în prezent mitropolit al Ardealului. Preasfinţitul Părinte Episcop Lucian al Caransebeşului, în anul 2007, a pus piatra de temelie la paraclisul de iarnă al mănăstirii cu hramul Bunavestire (25 martie). S-au mai construit chilii, arhondaric, trapeză şi ateliere pentru îndeletnicirile maicilor (pictură, sculptură etc.). În prezent, mănăstirea găzduieşte 77 de vieţuitoare, duhovnic este părintele ieromonah Teofan, stareţă fiind monahia Dositea. Tradiţia spirituală ortodoxă este unanimă în a ne învăţa că rugăciunea şi acţiunea (lucrarea) merg împreună.. Niciodată lucrul bun şi cuviincios n-a împiedicat rugăciunea, iar rugăciunea a fost îngerul bun al acţiunii. Asa se intampla si la Nera. Aici au demarat mai multe proiecte, printre care constructia unei clinici unde vor fi ingrijiti bolnavii de cancer, mai precis, acestora li se va sugera cum sa traiasca sanatos, cum sa invinga “ boala blestemata care biciuieste omenirea” cum spunea Sf. Partenie din Lampsakos. Clinica va fi de tip rezidenţial, cu 42 de saloane spaţioase şi confortabile, construite pe o structură arhitecturală şi funcţională de tip sanatorial.Fiecare bolnav va fi găzduit cu grijă şi atenţie, într-un salon cu un singur pat, şi va beneficia de o cură de recuperare de 14 zile.Nu este usor, constructia unui astfel de obiectiv necesita bani, nu putini. Sunt si ispite, insa alaturi de Prof. Dr. Pavel Chirila, obstea Manastirii Nera prin stradanie si Ajutorul Lui Dumnezeu nadajduieste ca intr-un timp nu foarte indelungat, constructia sa fie finalizata. Principiului de veacuri al Ortodoxiei : „ora et labora" - „Roagă-te şi munceşte" este indeplinit, cu sfintenie, la Manastirea Nera. Şi pentru că este făcută cu drag şi jertfelnicie, în duh de rugăciune şi ca ofrandă, lucrul mâinilor lor este impregnat de har, se sfinţeşte şi sfinţeşte, tamaduind bolnavi ramasi singuri, deznadajduiti in fata bolii. Şi astfel medicina nu rămâne medicina, ci se transformă în rugăciune. În mănăstire se prepară produse naturiste pentru tratarea unor afecţiuni trupeşti, dar şi pentru consum alimentar. Produsele naturiste (ceaiuri, tincturi, alimente) sunt comercializate în magazinul mănăstirii, dar si in tara prin distribuitori autorizati. Mănăstirea are o frumoasă bibliotecă, ateliere de pictură, de litografie şi de sculptură în lemn. La Nera, misiunea Prof. Dr. Pavel Chirila alaturi de maicile de aici este o marturie ca “ binele se contamineaza din aproape in aproape”…Doamne Ajuta Pentru sprijinul Clinicii Nera: Fundatia Sfanta Irina, str. Erou Mircea Marinescu Nr.3, Voluntari, Jud. Ilfov tel./fax:021/352 00 42; www.paliativecare.ro e-mail:sf.irina@paliativecare.ro www.sfantairina.ro cont bancar: RO35 PIRB 4201 7007 5000 6000 in RON RO98 PIRB 4201 7007 5000 7000 in EUR Piraeus Bank Romania pentru Sanatoriul NERA

DAN PURIC , popas la Petrosani…

George Orwell spunea “ Daca libertatea inseamna cevainseamna dreptul de a le spune oameniilor ce nu vor sa auda” , asta face Dan Puric, este un om liber, cum putini suntem.Pentru cei mai multi un OM cat UN NEAM, pentru putini, atat de putini, incat nici nu se vad, un om incomod care rascoleste constiinte si trezeste comunisti ( tineri ori batrani ) din DEMONOcratia primavarateca de pe plaiurile romanesti. “Dan Puric nu a aparut intamplator acum” spunea Dan Ciachir, completat de o vorba a lui Nicolae Iorga “ Vremea l-a scos in cale”. Intr-o perioada in care de la “mesele bogate” ale Europei ni se sugereaza ca a fi roman este o tragedie, Dan Puric este “namolul” in care se impotmolesc senilele ignorantilor care ne vor dezbracati de identitate de spiritualitate, ne vor cifre in statistici, nu oameni cu frica de Dumnezeu si dragoste de neam. Daca Soljenitan prin Arhipelagul Gulag a deschis ochii Occidentului despre ororile staliniste , Dan Puric deschide ochii unui neam ingenunchiat de politrucii noilor ideologii … Pr. Arsenie Papacioc spunea “ comunismul a umplut Raiul”, da, dar comunistii au umplut Parlamentul Romaniei dupa 1989, au ramas aici, festiti in politicieni noi, pititi la umbra puzderiei de partide aparute in ultimii 24 de ani. Dan Puric isi asuma prin ceea ce spune in ultimii ani, petitia unui neam, da o palma ignorantei, precum Sf Nicolae, ereticului Arie. Repercursiunile nu au intarziat sa apara. Cu toate acestea, Dan Puric se “incapataneaza” sa ramana roman, un roman profund, care insa isi asuma sa spuna ceea ce milioane de romani doar gandesc, insa nu o spun niciodata cu voce tare.Cetateanul european de tip modern, nu isi (re)cunoaste originile, despre moaste spune ca sunt doar niste oase, nu isi aduce aminte cine a fost Horea iar de la Dumnezeu asteapta dovezi palpabile. Dan Puric reuseste fara o strategie politica, fara o ideologie “urzita” sa ii faca pe oameni sa il iubeasca, sa il asculte si sa il urmeze. Nu a imbracat doar arta teatrului mut, are un dar mult mai mare, cucereste suflete. Maine seara, la Petrosani, de la ora 17.00, va asteptam cu drag sa ne “contaminam sufleteste” de la acest mare SUFLET ROMANESC, DAN PURIC . INTRAREA LIBERA !

Bajbaind in drumul spre dezastru…

Valea Jiului trece printr-o perioada pe care putini dintre noi sunt pregatiti sa o accepte. Valea Jiului trebuie sa reziste celor care vor sa falsifice statul de drept, sa faca din furt o virtute, sa ne puna destinul gaj, ranjind in tihna cu “prohabu constiintei desfacut” …Comunismul a intampinat in Romania o rezistenta consistenta, exemplara, martirica. Temnitele au dus oameni precum Valeriu Gafencu sau Ioan Ianolide de dupa gratii in sinaxare. Acum insa, ingenunchiati, romanii in general, minerii in special, asteapta cu gamela in mana, mila celor care au distrus aceasta tara in doar 24 de ani. In Valea Jiului la nivelul anului 1990 in minerit lucrau 54.493 de ortaci, 24 de ani mai tarziu, adica in 2014 doar in jur de 7000. Unde sunt cei aproape 50.000 de oameni care in acesti ani si-au pierdut locul de munca ? Unii in pensie, aproximativ 13.521 altii, adica 28.168 s-au disponibilizat…Prima data, in 1994 s-au inchis Em Iscroni si Em Lonea Pilier, apoi dupa 5 ani Em Campul lui Neag si Petrila Sud, apoi Dalja, Valea de Brazi, Barbateni si ultima, bagand un oras in insolventa, Aninoasa. Pana in 2018 se vor mai inchide trei, Uricani, Paroseni si Petrila. Sunt zile grele in Vale, vremuri carunte, oameni care au uitat sa mai fie oameni. Uita-ti-va pe strada. Nimeni nu mai zambeste, din cand in cand insa ranjim, protocolar. Se minte mult, incepand din familie si terminand in strada.Lipsurile ne-au inversunat. Un om sarac este un om vulnerabil, care poate fi usor manipulat. Politica a nascut in Valea Jiului clanuri care si-au cladit imperii economice. Oare de ce nu se intreaba nimeni intr-o zona atat de saraca cum pot prospera de ani de zile anumiti oameni ? Putini dintre acestia intr-o competitie reala, intr-o competitie bazata pe regulile pietei. Majoritatea celor “ghiftuiti”, majoritatea celor care “ are, are are jupanu’ are” si-au bagat labele sloioase in desaga publica. Pana au golit-o. Intr-o permanenta cardasie cu cei alesi/numiti, Valea Jiului a fost jefuita bucata cu bucata, cladire cu cladire, fier cu fier, licitatie cu licitatie. Sarbatorind marile/micile tunuri, la mese bogate, cu fete bagate pe sub acestea, indivizi de cea mai joasa speta au ajuns sa isi imparta Valea Jiului in domenii de interes, bucata cu bucata. Cand vor plati aceastia ? Niciodata. Institutiile statului sunt “burdusite” de slugile acestora, profesionistilor din sistem li s-a bagat “stanga” in dos. Cum misca impotriva curentului, cum sunt eliminati. Inca nu a venit vremea sa incredintam condeiului toate numele care au distrus Valea Jiului. Dar va veni, nu este departe…

Scrisoare la inceput de an...

Fara zapada, fara speranta, cu saracia sub “pricoita” si gandul rau cuibarit in suflet, romanul a pasit in 2014…Este un an in care parca mai mult ca niciodata “targovetul” de rand este deznadajduit. In Valea Jiului mineritul piere incet dar sigur. Mai sunt 4 ani de zile pana cand S.N.I.M.V.J isi va incheia activitatea, aceasta masura ingrosand stratul celor care asteapta postasul o data pe luna luna. Suntem din ce in ce mai batrani, mai saraci si mai neputinciosi. Tinerii “burdusesc” autocarele care pleaca spre Spania, Italia, Anglia ori marile orase din tara. In urma lor parinti si/sau bunici cu ochii in lacrimi. VALEA JIULUI ramane in urma, un azil de batrani in care se bea, se mananca ( daca este ce ), se doarme si se moare. Este trist, dezarmant, apasator, insa asa stau lucrurile. Din cand in cand se mai “festeste” cate un gard, se mai astupa cate o groapa, in anii electorali se mai minte, in rest nimic. Investitiile in turism s-au oprit, investitorii locali, daca nu isi beau ceafeaua la D.I.I.C.O.T, sunt lipsiti de vlaga, impovarati de saracia celor care ar trebuie sa le fie clienti. Oamenii politici sunt lipsiti de reactie. Unii nu pot, pe altii ii doare-n cur, cei mai multi nu sunt bagati in seama. Aceasta este tabloul inceputului de an pentru VALEA JIULUI, o zona in care daca nu se intervine urgent, va deveni nu peste mult timp cel mai mare cimitir din Romania, vizitat din cand in cand de cei plecati departe…