Pastele, impins in materialism, dezmat si superficial...

Traim vremuri grele, zilele de pe urma poate, sfarsitul …Sunt semne, anii sunt din ce in ce mai carunti, sufletul tot mai incercat de ispitele unui secol care a redeschis epoca muceniciei. Omul modern nu mai are vreme pentru suflet, iarna nu mai este iarna, vara trece prea repede, familia a devenit un camp de lupta, desfranarea este o virtute, iar materialismul de tip ateu se cuibareste in “ograda bietului” roman. Nu se poate trai in extreme, niciodata, insa materialismul-ateu in care acum ne zbatem este cumplit. Omul este doar o cifra in statistici, o unealta, o fiara dresata…Totul se judeca in functie de bani, atat. Traind in geunchi in fata “senilelor modernismului”, omului nu I se determina doar “pita cea de toate zilele” ci si constiinta. Dupa ce ne vom pierde si asta, vom fi aruncati in cimitirul istoriei, fara nume si fara cruce…Spuneam si cu alta ocazie, ma repet. Ducand in spate povara democratiei, suntem supusi pedagogiei perverse impuse de undeva din lumea tuturor posibilitatilor...O lume nebuna, cu reguli stricte. Barbatii cer sa se reguleze unii pe altii legal, insa nu vor sa auda de icoane ortodoxe in salile de curs, vrem toleranta etnica, insa il scoatem pe Brancoveanu din manualele de istorie. Curvelor le spunem dive, iar martirilor nostri le urineaza cainii pe morminte fara cruce...Demnitatea este un cuvant pe care l-am amanetat si l-am uitat acolo...Cine mai scutura gorunul la Tebea, cine ? Invierea Mantuitorului este prilej de nadejde. O sarbatoare care asa cum se intampla si cu Nasterea Mantuitorului ( Craciunul ) se incearca a fi deturnata spre comercial, spre material…Se vorbeste din ce in ce mai mult despre “iepuras”, din ce in ce mai putin despre Patimile Mantuitorului. Copiilor li se induce idea ca Pastele inseamna de fapt sosirea iepurasului, ouale rosii, mielul si nu Invierea Mantuitorului IIsus Hrsitos. Iepurasul il scoate pe Iisus din sarbatoare. Gasim felicitari frumos ilustrate cu motive traditionale, cu oua rosii cu iepuras, insa nu mai gasim felicitari cu Invierea. In Saptamana Mare alergam din taraba in taraba pentru masa de Paste, insa putini dintre noi se gandesc si la belsugul sufletesc randuit pentru aceasta perioada. Hristos este tot mai stingher si singur pe crucea Sa, tot mai neinteles, mai neluat in seama in mijlocul bairamului general care se incinge de Paste in cinstea Invierii Sale. In marile orase, Invierea este prilej de parada, de socializare. Cati ascultam slujba ? Putini. Suntem preocupati sa trimitem sms-uri, sa vorbim cu prietenii/vecinii cu care ne intalnim. Tineri si nu doar, morti de beti, fete cu “fusta-n fund” calcand tacticos pe tocul de 18 nu cumva sa se impiedece. Parada de bolizi cu muzica la maxim ironizand sensul sarbatorii. In zilele care urmeaza romanul face “intestinul gros”, bea, mananca, petrece, ingrosand astflel urgentele spitalelor de pretutindeni . Este bines a ne bucuram, insa haideti sa o facem omeneste, nu draceste. Sa nu deznadajduim insa. Asa sunt vremurile. Toate cele care se intampla sunt ingaduite, poate asa cum spunea Pr Rafail Noica a venit vremea si acum este “ … ca cei care lucreaza binele sa mai lucreze, iar cei care fac raul sa mai faca “ …