vineri, 4 ianuarie 2013

...si cum ne mai mor eroii...

Nu parea sa fie o dimineata iesita din monotonia zilelor triste de ianuarie...Si totusi era. Eram la volan, a sunat telefonul, era mama “Ionut, s-a stins Sergiu Nicolaescu “...Deci, chiar si mama poate da vesti triste...Stia cat de mult il pretuiesc pe maestru. Am spus doar “ Dumnezeu sa-l odihneasca in pace “ si am inchis...Apoi mi-a scris un prieten comun. Sergiu Nicolaescu si-a terminat rolul pe acest pamant. Demn, asa cum l-am stiut si indragit, marele regizor a fost infrant de boala, la cei peste 82 de ani stransi pe scena vietii...Am avut privilegiul sa il intervievez in urma cu nici 40 de zile, la sfarsitul lunii noiembrie 2012 ( este ultima emisiune la care a participat). Am filmat la Bucuresti. Prezenta, doar prezenta marelui artist te coplesea, nu era nevoie de cuvinte. Mi-a spus “ ...am fost si voi ramane un luptator. Am fost si voi ramane un patriot “. Sergiu Nicolaescu, la fel ca si Dan Puric m-au invatat un lucru, un lucru fundamental : NU ESTE CHIAR O NENOROCIRE SA FII ROMAN. Sergiu Nicolaescu putea, in orice clipa, sa plece din tara si sa traiasca in elita cinematografiei mondiale. Nu a facut-o, a ramas in Romania, alaturi de ai lui. Era un caracter nobil, puternic. Formulările lui erau intotdeauna savante. Şi totuşi, în intimitate era simplu, fierbinte sufleteşte şi blând precum un copil. El nu făcea simplă teorie cinematografica , ci îmbrăţişa toată viaţa într-o viziune optimistă şi maiestuoasă, redata, apoi, publicului larg pe pelicula. Astazi, un astfel de om pare rupt dintr-o alta lume. Traim vremuri tulburi. Omul de astazi nu mai este salas pentru sentimente, nu mai exista nobleţe, a dispărut generozitatea.Toate aceste elemente, le regaseai stand de vorba cu Sergiu Nicolaescu. Dar, cine ramane in urma acestor oameni ? Sigur…operele lor. Insa, cine umple golul lasat de oameni precum Sergiu Nicolaescu, Gh. Dinica, Ilarion Ciobanu, Colea Rautu, Stefan Iordache, Florian Pitis, Adrian Pintea, Iurie Darie si atatia si atatia monstrii sacri ai scenei romanesti ? Cine ? Din pacate nimeni. In Romania, se incearca « rastignirea gandului curat » . Televiziunea a devenit un bordel ieftin, unde cracii dezgoliti ai curvelor inlocuiesc icoanele. Bătrânii gândesc şi ei libertin şi se prostesc în perversiuni, se hilizesc tragand cu coada ochiului la curul gol al Danielei Crudu. Dezmăţul e general si nici macar nu se mai trage perdeaua. Minciuna a devenit inteligenţă, căci se minte de la cel mai inalt nivel în jos şi se minte atât de des, încât adevărul nu mai există. Jaful este generalizat, carnetul de partid, relaţiile şi nepotismul sunt calea sigură spre reuşită. Ioan Ianolide spunea : “Omul este indiferent omului şi, prin urmare, răul nu mai are nicio stavilă. “ Mare dreptate avea. Şi totuşi, în lumea asta murdară, exista oameni de cea mai mare valoare, oameni profunzi, oameni intelepti. Unul dintre acestia a fost, fara indoiala, maestrul SERGIU NICOLAESCU. DUMNEZEU SA VA ODIHNEASCA SUFLETUL IN IMPARATIA CERURILOR, MAESTRE !