“Radioul este locul unde mi-am trăit, îmi trăiesc şi sper să mai trăiesc... o altă viaţă a vieţii mele.” Mircea Albulescu

CITIȚI ȘI VA CRUCIȚI ‼️Europa “verde” revine la cărbune…Și asta după ce România și-a “asasinat” mineritul la îndemnul Europei…

Au vrut verde, dar au parte tot de cărbune: Companiile de utilităţi din UE trec iar pe cărbune pentru a genera electricitate. Creşterea preţurilor la gaze naturale pe piaţa angro din Europa încurajează din ce în ce mai multe companii de utilităţi să facă trecerea la cărbune pentru a genera electricitate, tocmai într-un moment în care regiunea încearcă să elimine combustibilul poluant, transmite Reuters. Deşi atât preţul cărbunelui cât şi cel al certificatelor de poluare au crescut în ultimele luni în Europa, aceste creşteri sunt mai mici comparativ cu explozia preţurilor la gaze naturale, astfel că balanţa costurilor pe termen scurt se înclină spre utilizarea cărbunelui pentru a produce energie electrică.

Este intamplator reportajul celor de la Recorder tocmai acum cand tara ia foc ? Probabil sau mai mult ca sigur atentia trebuia mutata...

Isterie in randul celor care au contestat, contesta si vor contesta cu sau ( de cele mai multe ori ) fara argumente Biserica Ortodoxa ori de cate ori se iveste prilejul. Este dreptul lor, cum este dreptul fiecaruia dintre noi sa ne exprimam liber. Ce aflăm din materialul semnat Recorder ? Că Patriarhul este preocupat de construcția bisericilor, de restaurarea altora, istorice, de bunul mers al vieții religioase în general. Asa este ? Bun. Si ce ar trebui sa faca ? Papa Francisc, face altceva ? Nu cred. Asta trebuie sa faca Capul Bisericii, indiferent despre cine este vorba si unde isi desfasoara activitatea. Sigur ca da, depinde cum o face.Inteleg ca cei de la D.N.A s-au autosesizat si vor investiga faptele semnalate. Daca sunt lucruri dincolo de limita legii, vinovatii trebuie sa plateasca. Probabil ca si in Administratia Patriarhala sunt indivizi indoielnici ( se vede din modul in care vorbesc, foarte buna remarca lui Radu Preda ). Altceva insa...Faptul ca materialul ( care dupa umila mea parere incalca grav prinicipiul deontologiei profesionale) apare tocmai acum cand Ciolos(niada) este in toi cu toti acesti circari de la Citu la Ciolacu ori Orban in toata goliciunea lor, cand Romania se confrunta cu cea mai mare criza din ultimele decenii, cu oameni care mor in parcarile spitalelor cu facturile care sar in aer, cu moneda europeana, cu...cu...cu, este intamplator ? Nu cred...Probabil este nevoie de o supapa unde oamenii sa refuleze...Asta tocmai pentru a muta atentia de la dezastrul care incet dar sigur cuprinde Romania...Altfel, pentru cei care in aceste zile scuipa-n palma maniosi si arunca lozinici, nu uitati ca Biserica Ortodoxa sunt si pr. Bogdan si Florin Danu din Teleroman si pr. Nicolae Tanase de la Valea Plopului si maicile de la Piatra Fantanele si pr. Dan Damaschin de la Iasi si pr. Manuel Radu si pr. Mihail Negrea de la Suceava si multi multi altii...Nu ati auzit despre ei ? Cautati pe Google...Apoi, zvarliti cu piatra...

Vovidenia, ce loc...

Frumoasa dimineața…După Sf. Liturghie am rămas câteva zeci de minute prin “bruma” locului…Acolo in depărtare, sub “geana” codrilor nemțeni este Schitul Vovidenia, loc atât de drag lui Mihai Sadoveanu…Bunăoară în anul 1927, locuind într-o modestă chilie a unui călugăr de la Vovidenia, Sadoveanu scrie romanul "Demonul tinereţii", inspirat din viaţa unui monah de la schit. Aşadar, după anul 1947, Sadoveanu îşi va lega amurgul vieţii sale de acest loc pe care l-a numit "poiana liniştii", locuind in casa Mitropolitului Visarion Puiu…

Cei care ma cunosc știu ca merg foarte, foarte rar in concedii…Este simplu. Îmi petrec jumătate viața pe drumuri, astfel ca atunci când am câteva ceasuri libere, ma odihnesc in CERdacul meu din Slatinioara. Este o casa veche, de peste 100 de ani pe care am păstrat-o la mine-n bătătura așa cum am pomenit-o. Și-au dus viața in ea stra-străbunicii mei. Aici, pentru mine sunt cele mai prețioase ceasuri pe care le pot trai…Imaginea de ma jos, cu Antonie privind mirat la barnele atinse cândva de înaintașii nostrii care acum sunt “oale și ulcele” și cu o cana de vin domolit in pivnițele Sihastriei, face pentru mine cât o viața și jumătate trăită-n Marina Bay Sands Hotel …

Papucii mei rupți...

Zilele trecute mi-am căutat o pereche de papuci pentru toamnă. Am dat de ei într-un colț din pod. Din pricina căldurii de peste vară, se dezlipise talpa...Nici nu mi-a trecut prin minte să îi arunc, mă despart greu de lucruri...Am început să întreb în dreapta şi în stânga unde găsesc un pantofar, un om care să îmi lipească papucii...Întreb un coleg... ” ...un, pantofar ? Dar ce nevoie ai ?” „ Păi să îmi lipească talpa la un papuc” . S-a uitat lung la mine şi mi-a spus : "Cum să mai lipeşti nişte papuci ? Dar ce să fac ? Cum ce să faci, aruncă-i şi cumpără alții..." Am întrebat un prieten drag, acelaşi lucru, dacă ştie cumva, pe undeva, un pantofar care să îmi lipească papucul...Râse... "Tu vrei să iți mai cârpeşti papucii? Da, sunt buni...mai pot umbla cu ei o vreme... Cumpără-ți alţii şi aruncă-i!" Şi tot aşa, pe toti câți i-am întrebat, nu întelegeau de ce mai cruț papucii şi vreau să îi lipesc. Se uitau la mine, fie ironic, fie cu o uşoară urmă de compasiune...În cele din urmă, am găsit un om cumsecade, unul dintre ultimii pantofari din Valea Jiului care m-a înțeles şi m-a ajutat...Mi-a lipit talpa la papuc...Când scriu aceste rânduri, îi am în picioare...M-am tot gândit, ce lume...Trăim vremuri în care papucii, hainele, aspiratorul, mobilierul, omul...până şi omul, toate sunt de unică folosință. În zilele când eram şi eu un mucos în Slătinioara, mama îmi cârpea pantalonii ori de câte ori se rupeau... Sfeterul de lână ori mănuşile, tot aşa...Eram toți copiii din sat cu „petecu-n cur” cum se spune pe la noi...Şi asta pentru că aşa am învățat acasă...Să prețuim haine, să avem grijă de cele pe care le aveam...De ce ? Pentru că erau cumpărate cu trudă...Aşa era atunci, un rând de haine noi când începeam şcoala, altul la sărbători...Hainele bune, în dulap, nu toată ziua...Aveam grijă de ele, altele nu erau de unde... Ştiam, asta mi-a luat-o mama acum doi ani de Paşte, pantalonii aştia sunt de acum 3 ani, de când o fost pe la noi unchiu’ Izvorel ... Şi acum am acasă, lucruri de când eram mic...Şi au trecut nişte ani...Jucării, hăinuţe, un acordeon, un pian luat de mama când aveam 4 ani...În ele îmi revăd toată copilăria, toți anii ăia frumoşi după care tânjesc atât de des...Să ştiţi că nici carne nu mâncam toată ziua...Nu, nu...La sfârşitul săptămânii...Mama, ce om...dintr-o găina sătura o uliță, făcea 3-4 feluri de mâncare...Tata, fie iertat repara orice...Astăzi, omul nu mai are grijă, nici de el, nici de cei de langă el, nici de cele de pe el...Aşa, şi dacă se rupe...cumpărăm alta...Omul modern, omul crescut în confortul găunos al acestor vremuri îşi învaţă copilul că totul, dar totul poate fi înlocuit, totul poate fi cumpărat...Şi copilul aşa creşte...şi aşa se plămădeşte parcă o altă țară, un alt neam...În care totul se cumpără şi se vinde, în care nimeni şi nimic nu este de neînlocuit, în care un lucru dacă se rupe nu mai merită cârpit, un om de care nu mai ai nevoie trebuie lăsat, uitat...Îmi este frică de vremurile ce vor veni...Îmi este frică de lumea în care va trăi Antonie...

Stă în puterea fiecăruia dintre noi să susținem producătorii locali, sa susținem Valea Jiului pentru a beneficia în continuare de hrană proaspătă, românească! Astfel, in acest weekend in cadrul evenimentului “ADUNAREA MOMARLANIlOR”, va exista un sector unde isi vor desface marfa doar momârlani din satele Văii Jiului. “ADUNAREA MOMÂRLANILOR” 1 - 3 Octombrie 2021 Centrul Civic Petrosani Prezentare și degustare de produse tradiționale din Valea Jiului. Sâmbătă începând cu ora 12.15 se vor împarți gratuit peste 1000 portii de bucate tradiționale pregătite ca-n satele Văii Jiului ( varza acra, zeama de oaie, pasat ) celor prezenți. Program artistic susținut de tinere talente și ansambluri folclorice din Valea Jiului dar si din alte zone pastorale din România ( Mărginimea Sibiului, Bucovina ) Program: vineri 11.00 - 20.00; sâmbătă: 11.00 - 20.00; duminică: 12

.00 - 20.00

Supermarket-urile de ce nu le închide nimeni ? Pentru că făr' de ele nu ( mai ) putem...

Scriu aceste rânduri auzind, din ce în ce mai des, expresia : „ toate sunt închise, nu tu nuntă, nu tu botez, nu tu majorat, nu tu masă-n oraș, nu tu aia, nu tu aia...dar supermarket-urile ? Supermarket-urile de ce nu le închide nimeni ? Să se închidă și supermarket-urile...”. Cam asta este abordarea în urbe. Sigur, mulți își strigă indignarea, evident pe facebook, de pe telefon, aflându-se chiar în incinta prăvăliilor pe care le înfierează. Dragilor, culegem ce am semănat 30 de ani. Nu este posibil să închidem supermarket-urile, suntem dependenți de ele. Vă imaginați,nu o săptămână, doua zile fară să șofați căruciorul printre rafturile de la Lidl, Kaufland ori Carrefour ? Nu cred. De unde ne alimentăm ? Chiar așa, de unde ? Când în numele comerțului „ca afară”, civilizat, am distrus micile magazine de cartier, măcelăriile, aprozarele, odată cu ele am pus pe „chituci” și sectorul agricol și zootehnia s.a.m.d. Când a văzut că nu mai are unde își vinde oul, țăranul și-a tăiat găina, la fel și vaca, porcul, oaia...Văzând că este mai ieftin cartoful din Spania, țăranul și-a lăsat holda să înțelenească, nu a mai pus în pământ. Toți compătimim țăranul român, însă și pătrunjelul îl cumpăram din market. Între timp, în Romania s-a dezvoltat, mai repede decât oriunde altundeva, această rețea de magazine unde omul găsește totul. Sigur că nu am băgat de seamă, fermecați de ambalajul din rafturi, de tigăile pentru care facem coadă cu noaptea-n cap până-n intersecție, de ofertele la pulpe ori de zâmbetul galeș al fetei de la casă, că în câțiva ani am devenit dependenți de supermarket. Așa se distruge o țară...Dacă mâine s-ar zăvorî Kaufland, în câteva zile le-am prăpădi drugii de la uși să intrăm...De unde pită, de unde varză, de unde urzici, de unde lapte acru, de unde ceafă de godac, de unde rachiu, de unde lumânări, de unde lemne de grătar, de unde săpun, de unde lalele, de unde chiftele aburind ? Uitați-vă de sărbători...Omul burdușește căruciorul în sâmbăta Paștelui, iar duminică, în Sfânta zi a Învierii,suduie printre dinți că nu-i deschis la Kaufland. Dacă nu de alta, măcar pentru un meniu cu mici...Luni, cu noaptea-n cap imediat ce deschid, sunt din nou pline...Chiar credeți că romanu’ poate fară supermarket ? Nu...Fac prinsoare...De ce ? Pentru că nu mai știm să trăim altfel, să muncim...Așadar și prin urmare ( vorba lu’Costică din Slătinioara ), aveți grijă ce vă doriți ? Dacă mâine s-ar închide supermarketruile, în două zile ar fi mai ceva ca în 10 august..