INVIEREA prin obiectivul iPhone…

HRISTOS A INVIAT ! Asa cum multi dintre voi sunt sigur ca ati facut, in NOAPTEA SFANTA si eu am fost sa iau LUMINA. Am ales un locas de cult, o vatra monahala din judetul Hunedoara, unde nadajduiam ca va fi mai liniste decat in aglomeratia urbana. Fac asta de multi ani. Din pacate, insa, de la an la an si spre manastiri pornesc oameni care nu inteleg rostul acestui moment, rostul SLUJBEI INVIERII, cu toate componentele acesteia...Parada bolizilor dar si a hainelor ( fuste scurte, tocuri de 18, tricouri mulate, sepci intoarse…) care nu au a face cu un loc de rugaciune… au fost primele semne ca nu va fi o seara linistita. Odata cu trecerea timpului, randurile se ingrosau si incepea un “soi de foiala”, un “forfot”, care tulbura tacerea rupta parca din cer, in care am gasit locul atunci cand sosisem aici. A inceput slujba, lumea s-a imbulzit foarte aproape de a da de pamant cu slujitorul care rostea vestea cea mare “…veniti de luati lumina…”. Putin a lipsit sa nu il calce pe preot in picioare, grijulii probabil sa nu se termine lumina. Apoi, s-a iscat o socializare, in randul multimii, mai ceva ca pe retelele de specialitate…A fost nevoie de interventia ferma a preotilor…” …va rugam, liniste…sa ascultam Sfanta Evenghelie…”. S-a intamplat de cateva ori. In multime, omul era rupt de cele duhovnicesti, preocupat de cele lumesti. Se vorbea, prietenii se imbratisau, vecinii se pupau, se faceau planuri, unii chiar ciocneau…IISUS era abandonat in gura preotului care vestea ,cu glas aproape ragusit, monitorizat de cateva iPhone-uri albe, HRISTOS A INVIAT ! Putini, insa, mai raspundeau ADEVARAT A INVIAT ! Am auzit o “cocoana” langa maine care mirosea a niscai parfumuri din tari straine spunand …” popa asta nu mai termina odata, imi este o foame ca l-as manca cu lumina cu tot “ … Prezenta la SLUJBA INVIERII a devenit, din pacate, un gest formal si atat. Bifam, pozam cu telefonul si o stergem spre casa, acolo unde ne asteapta mielul de cu seara belit…Mergem din obisnuinta, stim ca asa trebuie, insa, nu stim de ce…Exact cum multi dintre noi citim rugaciuni, insa, putini ne rugam.

STRAJA , GOLGOTA VAII JIULUI...

Vinerea Mare, ziua in care asa cum spunea Sf. Nicolae Velimirovici “…iubitorul de oameni a fost ucis de oameni…“, ziua in care rautatea omneasca a atins apogeul, in care faptura si-a omorat Invatatorul . Sfantul Luca al Crimeei spunea intr-o predica tulburatoare, despre aceasta zi : “Domnul nostru Iisus Hristos Şi-a dat suspinul cel din urmă pe Crucea de pe Golgota o dată cu acel cuvânt ce a cutremurat întreaga lume: „Săvârşitu-s-a!” A căzut pe piept capul încununat cu cunună de spini, împurpurat cu Sânge. Au venit cei de aproape ai Lui, a venit Maica Lui, au venit mironosiţele, a venit Iosif cel din Arimateea şi în adâncă jale, plini de lacrimi, au luat de pe Cruce Preacuratul Trup al învăţătorului lor şi au făcut deasupra lui plângere cu amar ” Zis-a Domnul: “ cel care voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie ”…Putini fac acest lucru in viata de zi cu zi, putini sunt cei care isi iau crucea si pleaca pe drumul anevoios, plin de ispite, greutati si taine al mantuirii…Omul fuge de suferinta, cauta confortul imediat, nu vede rostul bolii, nu vede rostul ncazului, pocainta este o stare la care preferam sa nu ne gandim decat ca l o ultima alternative… Pentru crestinii din Valea Jiului, printre tainele din Saptamana Mare se numara si Drumul Crucii, procesiune care reface drumul parcurs de Mantuitorul Isus Hristos cu cele 14 popasuri, din Municipiul Lupeni pana la Straja. Drumul Crucii a fost initiat de Emil Parau, in anul 2000, dupa ce a finalizat in varf de munte, la o altitudine de 1.445 de metri, Schitul Straja ( Sf Imparati Constantin si Elena/ Inaltarea Sf Cruci ). Mii de credinciosi, zeci de inalte fete bisericesti printre care an de an de la infintarea Episcopia Devei si Hunedoarei PS Gurie – Episcopul Devei si Hunedoarei dar si Pr Arhimandrit Ioachim Parvulescu – Staretul Manastirii Lainici. Acesta din urma inca de la prima editie a fost in Vinerea Mare alaturi de credinciosii din Valea Jiului pe Drumul Crucii, incurajand initiativa lui Parau de a continua an de an acest demers. Soborul de preoti, alaturi de credinciosi sositi la Lupeni din toate colturile tarii pentru a participa la Drumul Crucii, pleaca in jurul pranzului de la Cimitirul Eroilor parcurgand cei peste 8 km pana in munte in cateva ceasuri. Sunt 14 opriri, 14 popasuri, ragaz de rugaciune. La fiecare oprire exista cate un bazorelief care simbolizeaza scena popasului facut sub greutatea Sf Cruci de Mantuitor in drumul Sau catre Inviere catre Golgota. Crestinii poarta pe umeri, tot drumul crucea in marime naturala, in care se gasesc incastrate particele din crucea pe care a purtat-o Mantuitorul si pe care a fost rastignit pe Golgota, dar si moastele mai multor sfinti. In timpul anului, crucea se gaseste spre inchinare in Schitul Straja. Este coborata insa, in fiecare an in Vinerea Mare in Municipiul Lupeni de unde in sunetul clopotelor, purtata pe umeri se intoarce pe Drumul Crucii spre ultimul popas al Mantuitorului unde ramane pentru un an de zile… Greu sa zugravesti in cuvine, limba este neputincioasa, ceea ce se intampla pe Drumul Crucii, trairile celor care sub povara ispitelor, in jugul pacatului, isi gasesc linistea sub cruce…Doar pornind in Vinerea Mare spre Straja vei simti. Sarbatori in tihna, liniste, dragoste si rugaciune…

Pastele, impins in materialism, dezmat si superficial...

Traim vremuri grele, zilele de pe urma poate, sfarsitul …Sunt semne, anii sunt din ce in ce mai carunti, sufletul tot mai incercat de ispitele unui secol care a redeschis epoca muceniciei. Omul modern nu mai are vreme pentru suflet, iarna nu mai este iarna, vara trece prea repede, familia a devenit un camp de lupta, desfranarea este o virtute, iar materialismul de tip ateu se cuibareste in “ograda bietului” roman. Nu se poate trai in extreme, niciodata, insa materialismul-ateu in care acum ne zbatem este cumplit. Omul este doar o cifra in statistici, o unealta, o fiara dresata…Totul se judeca in functie de bani, atat. Traind in geunchi in fata “senilelor modernismului”, omului nu I se determina doar “pita cea de toate zilele” ci si constiinta. Dupa ce ne vom pierde si asta, vom fi aruncati in cimitirul istoriei, fara nume si fara cruce…Spuneam si cu alta ocazie, ma repet. Ducand in spate povara democratiei, suntem supusi pedagogiei perverse impuse de undeva din lumea tuturor posibilitatilor...O lume nebuna, cu reguli stricte. Barbatii cer sa se reguleze unii pe altii legal, insa nu vor sa auda de icoane ortodoxe in salile de curs, vrem toleranta etnica, insa il scoatem pe Brancoveanu din manualele de istorie. Curvelor le spunem dive, iar martirilor nostri le urineaza cainii pe morminte fara cruce...Demnitatea este un cuvant pe care l-am amanetat si l-am uitat acolo...Cine mai scutura gorunul la Tebea, cine ? Invierea Mantuitorului este prilej de nadejde. O sarbatoare care asa cum se intampla si cu Nasterea Mantuitorului ( Craciunul ) se incearca a fi deturnata spre comercial, spre material…Se vorbeste din ce in ce mai mult despre “iepuras”, din ce in ce mai putin despre Patimile Mantuitorului. Copiilor li se induce idea ca Pastele inseamna de fapt sosirea iepurasului, ouale rosii, mielul si nu Invierea Mantuitorului IIsus Hrsitos. Iepurasul il scoate pe Iisus din sarbatoare. Gasim felicitari frumos ilustrate cu motive traditionale, cu oua rosii cu iepuras, insa nu mai gasim felicitari cu Invierea. In Saptamana Mare alergam din taraba in taraba pentru masa de Paste, insa putini dintre noi se gandesc si la belsugul sufletesc randuit pentru aceasta perioada. Hristos este tot mai stingher si singur pe crucea Sa, tot mai neinteles, mai neluat in seama in mijlocul bairamului general care se incinge de Paste in cinstea Invierii Sale. In marile orase, Invierea este prilej de parada, de socializare. Cati ascultam slujba ? Putini. Suntem preocupati sa trimitem sms-uri, sa vorbim cu prietenii/vecinii cu care ne intalnim. Tineri si nu doar, morti de beti, fete cu “fusta-n fund” calcand tacticos pe tocul de 18 nu cumva sa se impiedece. Parada de bolizi cu muzica la maxim ironizand sensul sarbatorii. In zilele care urmeaza romanul face “intestinul gros”, bea, mananca, petrece, ingrosand astflel urgentele spitalelor de pretutindeni . Este bines a ne bucuram, insa haideti sa o facem omeneste, nu draceste. Sa nu deznadajduim insa. Asa sunt vremurile. Toate cele care se intampla sunt ingaduite, poate asa cum spunea Pr Rafail Noica a venit vremea si acum este “ … ca cei care lucreaza binele sa mai lucreze, iar cei care fac raul sa mai faca “ …