Anul Nou sa va găsească-n belsug sufletesc ! La Mulți și lipsiți de griji ani, toți ! Doamne Ajuta !

Vine Crăciunul și totuși parcă n-ar veni...

...nu vi se pare ? Vremurile nu mai sunt cum erau cândva, nici decembrie, nici iernile, nici sărbătorile, parcă nici lumea...Astăzi, decembrie vine făr’ de zurgălăi, plină de griji, de nevoi, de teamă, de invidie, de răutate...Bisericile sunt pline de oameni cu sufletul gol, străzile sunt pustii, orașul deși gătit cu lumini de sărbătoare, este trist, ursuz la prăvălirea nopții...Nici zăpada parcă nu mai este albă, ascunde sub fulgi un cenușiu apăsător. Erau vremuri frumoase cândva, un timp în care omul era mai aproape de oameni, ulița era prilej de bucurie iar sufletul era plinit în Ajun...Astăzi suntem ocupați, preocupați până în pragul sărbătorii, doar de cumpărături, de bucate, de felul în care arătăm, de hainele pe care le îmbrăcăm...Uităm că sunt bordeie făr' de foc și mâine-i Seara de Ajun...Nu mai avem vreme de Cel Născut în Bethleem, nu mai avem vreme să zâmbim, nici să dăruim. Nu mai avem vreme, deși vremea-i de colind...Nici colindătorii nu mai vin cum veneau odată. Ușa sufletului nostru este încuiată...Sărbătorim în rețelele de socializare, să vadă toți. Ce plină ne este masa! Ce frumos împodobim bradul! Ce bine avem în casă, sărbătorim, da! Însă ce? În nesimțirea fiecăruia dintre noi, Pruncul care a schimbat din Vechi în Nou lumea se apropie, se Naște... Sufletele lumii de astăzi sunt împietrite, nu se mai pot bucura!

Ce ierni am mai trăit cândva...

... făr' de griji, făr' de socoteli, făr' de toate câte acum îmi prisosesc! Erau alte ierni în satul unde am crescut, cătun de munte sub streașina Parângului. Sărbătorile veneau cu ulița plină, cu satul înmărmurit sub albul lui decembrie, cu hornuri fumegând și oameni primenindu-și casele pentru întâmpinarea Pruncului Sfânt...Mama nu își mai vedea capul în săptămâna Crăciunului de atâta treabă: când îngălbenea podeaua, când scotea colacii din ler, când una, când alta, ca orice gospodină din Slătinioara. Când se odihnea, nici atunci nu stătea mama, mai cosea un pui, doi la ciupeag.Tata, pe lângă casă, dădea fum la cârnați, mai îndepărta zăpada așezată, mai crăpa câte un butuc...În Ajun, plecam în pițărăi, mai întotdeauna cu unchiul Ion. Îmi punea în cap căciula, în mână boata de corn și plecam...Ce om a fost unchiul Ion! În ochii lui se oglindea înțelepciunea țăranului român, care știe că este trecător pe acest pământ...Noaptea pândeam după Moș Crăciun. Niciodată nu l-am văzut, însă venea negreșit...Și acum îmi place să cred că tainicul bătrân a fost și în bătătura mea. Părinții mei aveau puțin în buzunar, însă mult, mult mai mult în suflet... Alte ierni erau dragii mei atunci! Cum mai trosnea lemnul de fag în sobă și cum îmi mai uscam călțunii de lână pe ler...Erau alte vremuri! Porcii noștri din Slătinioara erau sănătoși, nu erau betegi, gripă aveam noi, copiii, nu ei purceii... Vacile aveau limba roz, nu albastră, iar găinile din bătătura noastră nu auziseră de gripa aviară. Televizorul era alb-negru, însă de sărbători îl vedeam pe Nea Mărin, nu stăteam să ne uităm la un copil rămas singur de Crăciun...Nu mergeam la târgul de Crăciun de la Sibiu, de Viena nici nu auzisem, nu mergeam nici la shopping, nu! Eu ieșeam în uliță când cu Mitu, când cu Rafila și cu Leana lu' Luca, când cu Maria lui Ionuț, când cu Ion al lu' Petrică și cu sora lui, cu Ana, ori cu Ana lu' Pătru...Lumea noastră acolo era și nici nu aveam nevoie de mai mult. Toată ziua ne trăgeam cu sania...Nu trimiteam mesaje, nu aveam de pe ce, trimiteam felicitări, scrise de mână, cu cerneală albastră, dar de cele mai multe ori ne spuneam unul altuia ce aveam de zis...Noi nu socializam, noi ne trăiam copilăria cu toate ale ei. Alte vremuri, alți oameni, altă lume! Sărace mai sunt cuvintele să vă spun ce ierni am mai trăit cândva!

Corul Bărbătesc de la Finteuşul Mare coborând în Peştera Bolii pentru recitalul susținut în cadrul spectacolului "Lumina Craciunului" (17 dec. 2018)...

Să depărtăm rugina de pe suflet...

”Cea mai mare putreziciune este dezbinarea. Românii nu se unesc nici măcar în faţa morţii", asta spunea părintele Adrian Făgeţeanu despre noi, cu puţină vreme înainte să plece...Şi uitându-ne la vremurile pe care le trăim, aşa este. Nimic nu ne mai uneşte, nici măcar spaima că ţara moare...Niciodată România nu a fost atât de zdrenţuită, atât de dezbinată cum este în acest an, Anul Centenar. În loc de sărbătoare, bătaie de joc... Nimerit spunea maestrul Dan Puric: „Cât de bine au reuşit să dezorganizeze acest moment!” Gândurile mari, credinţa, mândria naţională ori dorul unei vieţi morale s-au stins, nu mai există astăzi. Un grup de intelectuali trădători, "dilematici", pun la îndoială tot ce este cinstit în acest neam. Eşti îndemnat să te îndoieşti, să îţi insulţi trecutul, să pui la indoială istoria poporului tău, să iţi priveşti cu neîncredere eroii...În toată această vreme poporul, bietul popor, stă cu capul întors de la ale ţării...Omul modern, dezrădăcinat din glia neamului este uşor de dus, şi dus rămâne... Ernest Bernea spunea "...etica modernă a avut la temelie nu atât dorinţa sinceră de proprie depăşire, ci mai mult dorinţa de întrecere între oameni." Asta facem şi noi. Ne întrecem unii cu alţii, lăsând să treacă pe lângă noi prilejul unic, de a cinsti istoria unui neam care nu a trăit niciodată din sudoarea altora, Neamul Românesc... Să te fereşti, spunea Constantin Noica, să te jinduiască cei de pe urmă, pentru ce puteai să faci, însă nu ai facut...Ce vom spune alor noştri mai târziu? Ce am făcut? De ce am îngăduit? Stăm şi ne uităm cu nepăsare cum ne este călcată în picioare toată moştenirea fiinţei noastre etnice de români, şi asta tocmai acum, la 100 de ani de la Sfânta Unire...Oare ne vor ierta cei care vor veni? Oare ne va ajunge blestemul celor care au fost? Omul de astăzi, omul modern omoară omenia, iar în omenie stă şi demnitatea, sălăşluieşte şi dragostea de neam şi datoria pentru trecut...Suntem parcă tot mai mulţi oameni moderni şi tot mai puţini oameni de glie... Bine ar fi să ne întoarcem!Ce înseamnă întoarcerea? Răspund prin condeiul aceluiaşi zdravăn român, Ernest Bernea: "Întoarcerea înseamnă renunţarea la inutil, la rugina sufletească..."

"ACESTI ROMANI FANTASTICI", un spectacol de Dan Puric...

"LUMINA CRACIUNULUI" - Ed. a X-a