De ce nu mai avem sărbători în tihnă...

...oare nu pentru că suntem mai răi decât la Crăciunul trecut ? Oare nu pentru că suntem mai înverșunați, mai porniți, cu urechile ciulite la cei de lângă noi, oare nu pentru că prea des ne uităm pe gaura cheii la cei din jur și uităm să privim sincer în oglindă...? ...Așteptăm sărbătorile “zdrențuiți”, departe de liniștea Nașterii...Cum să mai avem sărbătorile de altădată când noi ne-am schimbat atât de mult...? Adesea pomenim Crăciunul din copilărie, era frumos, cât de frumos...da, însă nici noi nu eram atât de urâți cum suntem astăzi...Oare facem ceva pentru a avea sărbători în tihnă...? Nu, eu nu fac mare lucru...deși văd cum, de la an la an, de Crăciun, nu mai sunt cum eram odată...

Vine Crăciunul, și totuși ... parcă n-ar veni...

...nu vi se pare ? Vremurile nu mai sunt cum erau demult, nici iernile, nici decembrie, nici sărbătorile, parcă nici oamenii...Astăzi, decembrie vine far’ de zăpada, plină de griji, de nevoi, de teamă, de invidie, de răutate...Bisericile sunt pline de oameni cu sufletul gol, străzile sunt pustii, orașul ,deși gătit cu lumini de sărbătoare, este trist, ursuz la prăvălirea nopții...Erau vremuri frumoase, un timp în care omul era mai aproape de oameni, iar ulița era prilej de bucurie...Astăzi, suntem ocupați, atât de ocupați că nici Nașterea Mântuitorului nu ne mai oprește din drumul nostru spre nicăieri... Nu mai avem vreme nici pentru sărbători, nici să zâmbim, nici să dăruim...Nu mai avem vreme iar în nesimțirea noastră, nici nu mai simțim că bate la ușă Crăciunul...