POLOGUL NESIMTIRII IN OGRADA NOASTRA...

După 1989, România a devenit scena unor piese greu de închipuit. Unele comedii, altele tragedii, jucate de actori, evident amatori. După isteria conservelor chinezeşti, am descoperit “ciunga” Turbo, mai apoi revistele cu muieri dezbrăcate şi, nu în ultimul rând, “dijma europeană” sugestiv numită rată ori leasing…Asta ne-a pus capacul. Capcana împrumutului ne-a prins şi nu ne mai dă drumul. În toată această perioadă, evident, s-au întâmplat şi lucruri bune, din păcate, însă, mult prea puţine în comparaţie cu nevoile autohtone. Într-o societate din ce în ce mai beteagă s-a născut, gângurind cântecele lui Adi Minune, o nouă clasă socială: NOBILIMEA DE TIP MODERN… Au împrumutat de la nobilimea din anii 40 cravata de la gât, iar de la burghezie masa bună. Îşi arată chipurile de după geamurile fumurii ale maşinilor, îşi petrec verile pe tărâmuri însorite şi scuipă seminţe de floarea soarelui în momentele de profundă meditaţie. Sunt românii cărora nu le place să îşi spună români. Sunt cei care sug, au supt şi vor suge, fără să se murdarească, din “aorta” poporului. Îi vedem zi de zi, îi recunoaştem, sunt parveniţii cu urme de jumări între dinţi şi “damf” fin de ceapă roşie. Shopping-ul în marile vetre ale lumii moderne, a devenit un obicei pentru aceştia. Mulată pe foale, o helancă albă “dă la Armani” este semn de bunăstare în zilele noastre. Bunul-simţ a intrat în hibernare la români, sforăie şi nimeni nu pare să îl deranjeze. Democraţia instalată după 1989, supune poporul la un permanent exerciţiu de umilinţă, însă cei care ne umilesc sunt, paradoxal, ai noştri...NOBILIMEA DE TIP MODERN. Aceşti oameni îşi permit aproape orice, într-o ţară bolnavă, care îşi priveşte moartea neputincioasă. Sufletele ne sunt bolnave, fraţilor, iar la “drogherie” nu-s pilule… Ion nu mai este Ion, ai lui îl strigă John, în timp ce pita cu slănină a fost înlocuită de ham/cheeseburger şi cine ştie ce alte “mirezuri“. Oare dacă avortului i-ar spune crimă şi nu întrerupere de sarcină, nu ar fi mai potrivit ? Oare dacă curvelor le-am spune curve şi nu “fetiţe“, ar fi la fel de mândre de atitudinea/cariera lor ? Noi românii, ne trăim propriile slăbiciuni cu un umor fantastic. Băşcălia este una, umorul este cu totul şi cu totul altceva. România este o ţară în care, începând cu Preşedintele şi terminând cu “fetilii“ din parcarea de la Oraştie, toată lumea face băşcălie. Nimeni nu îşi mai pune probleme de conştiinţa, de întoarcere la Dumnezeu sau de moralitate. Pologul nesimţirii se aşterne peste România, iar noi nu avem greblă să facem părculeţele...