Ce se va alege de Valea Jiului ?

Neputincioși, betegi, săraci, deznădajduiți, din ce în ce mai cărunți, lipsiți de vlagă, cu griji, nevoi, rate, facturi, neamuri plecate să își câștige pita în alte zări și lipsa unui capăt de speranță de care să se agațe, omul din Valea Jiului privește “dârdâind” spre viitor. Cum va arăta Valea Jiului peste 15-20 de ani ? Este o întrebare simplă, răspunsul , însă, e greu... Un subiect acru, precum merele pădurețe, nu se vorbește niciodată despre asta. Mineritul este privegheat, turismului încă nu i-am tăiat buricul. Tinerii pleacă, puțini rămân. Oameni cu două facultăți “burdușesc Normandia”, pleacă peste hotare să spele bătrânii la cur prin Italia, Spania ori Germania, pleacă să își rupă cârca în construcții după ce și-au petrecut tinereațea pe bănicile unor instituții de învățământ superior de prestigiu...Degeaba, școala, astăzi, în România nu mai garantează nimic. În Valea Jiului, cu excepția acestor hale numite supermarketuri, nu s-a mai deschis nimic după 1989. Statul nu a găsit nici o soluție pentru Valea Jiului. În aceasta zonă s-a furat ca în codru. În Vale există două clase sociale, unii săraci lipiți pământului, alții putrezi de bogați. Clasa de mijloc este nesemnificativă. Puținii investitori care și-au clădit afacerile pe altceva decât pe “bagabonțeli” sunt neputincioși. Nu pot să absoarbă forța de muncă rămasă în drum după genocidul social care a urmat “celebrelor” disponibilizări. În 1990, doar în minerit lucrau aproape 55.000, acum sub 10.000...Trei exploatări miniere “trag să moară”, până în 2018 vor fi închise ( Petrila, Paroșeni, Uricani ), celelalte sunt cu un picior în insolvență...Turismul nu poate fi, nu acum, “locomotiva” care să tragă Valea Jiului. Va mai trece o vreme până când minerii de ieri vor deveni operatori într-un turism rentabil din care să trăim cu toții. În aceste condiții, după ce pensionarii din minerit ( cei care în fapt susțin economia Văii Jiului ) se vor muta de acasă în cimitir, în Valea Jiului lupii vor urla a pustiu...Sa Ajute Dumnezu să nu am dreptate...

Drama familiei Ridzi...

...caci este o dramă... Sigur, cine a greșit, trebuie să plătească, nu despre asta scriu. Monica Iacob Ridzi a fost dovedită de către procurori, condamnată de către judecători. Fără putință de tăgadă. O victimă, asta este Monica Iacob Ridzi, o victimă a celor în care a crezut, pentru care s-a bătut și pentru care, probabil ,a ... greșit. Totul a luat sfârșit astăzi, după 6 ani de procese, de pledoarii, de lupte, de speranțe...Ciocanul Î.C.C.J a lovit sec, 5 ani de închisoare cu executare.Sunt alături de familia acesteia care trece prin moment grele, nu este ușor în viața unei mame să își știe copilul după gratii, nu este ușor pentru un soț să își știe soția acolo...Dar cel mai greu îi este ei, să își știe cei doi copii altundeva decât lângă ea, departe... M-a impresionat fraza ” Numai Dumnezeu știe câte zile mai am de trăit, dar mă rog Lui ca aceste zile să le trăiesc lângă copii mei, acasă ”, postată, ieri, de către Ridzi pe site-ul acesteia. Știu că nu minte, este bolnava...Am auzit, în ultimele zile, din gura unor indivizi "înegriți în cerul gurii", că aceasta folosește argumentul bolii pentru a scăpa de cătușe. Nu este așa. Dincolo de asta, acasă a lăsat doi copii, mici...Sigur, nu este un argument dacă ai încălcat legea. Acum însa, văzând sumele șterpelite de Udrea, Videanu, David ș.a.m.d, suma reținuta în dreptul Monicai Ridzi este mizilic. Concluzia pe care o trag după tot ce am văzut în acest caz, fără să intru în detalii legate de dosar/procedură/dovezi, este că Monica Iacob Ridzi este victima unui sistem în care a intrat nepregătită, total nepregătită. Monica Iacob Ridzi plătește pentru că și-a dorit mult prea mult să pășească într-o lume pentru care nu era încă pregatită... Iar lumea a folosit-o și i-a dat brânci, din păcate după gratii ...

De ce IUBESC VALEA JIULUI...

Pentru că este un loc frumos, cu mulți oameni frumoși, cu obiceiuri dragi cu cărbune negru...IUBESC VALEA JIULUI pentru aerul tare din Retezat, pentru păstrăvul din Cheile Jiețului, pentru bujorul de munte din Mândra, pentru “cleanțurile” din Cheile Tăii, pentru zăpezile târzii din Cârja, pentru ciutele din Oboroca, pentru ciopoarele din Slivei...IUBESC VALEA JIULUI pentru umbra din Peștera Bolii, pentru minunile din Straja, pentru sângele vărsat în 1916 la Tulișa. IUBESC VALEA JIULUI pentru “puii” cusuți pe ciupeagul de la Jieț, pentru vatra istorică distrusă sub șenilele comuniștilor, la Câmpul lui Neag, pentru nedeile de la Cimpa, pentru clăcile din Dâlja, pentru craii de la Paroșeni, pentru fluierașii din Tirici...IUBESC VALEA JIULUI pentru oamenii demni care, în 77`, l-au îngrămădit, la Lupeni, pe Nicolae Ceaușescu, pentru eroii căzuți în Munții Vâlcan, pentru cei care, prin Dealul Babii, au trecut pe Drumul Poștalioanelor... IUBESC VALEA JIULUI pentru cei care ne fac să fim mândri pentru că am văzut lumina zilei aici, între Jii...Ana Colda, ID Sârbu, Ludovic Bács, Călin Peter Netzer, Pius Brânzeu, Josef (Ioji) Kappl, Elena Merișoreanu, Tomi Coconea, Ion Barbu, Carol Creiniceanu sau Daniel Timofte. IUBESC VALEA JIULUI, aici oamenii încă mai beau apă cu pumnu` din “țuțur”, încă mai îngrașă porcul cu cucuruz, încă îl mai primesc pe popă cu Iordanu` și își fac cruce înainte de a se așeza la masă...IUBESC VALEA JIULUI pentru răsăriturile de la Buta, pentru apusul de la Câmpușel, pentru prunii din ograda mea din Slătinioara, moșteniți de la tata, care îi moștenise de bunu`, momârlan cu cioareci țesuti în război, cămașa pe jolj învergat, cu părul peste umeri, vorba apăsată dar chibzuită. Om născut dintr-un neam cu frică de Dumnezeu...Pentru asta, IUBESC VALEA JIULUI...!