DEPRESIA : Pretextul celor slabi...

...anul trecut MADALINA MANOLE, anul acesta MALINA OLINESCU... intre timp sute de romani, oameni simpli, si-au luat viata. Si-au pus streangul de gat, s-au aruncat in gol, au baut otrava, tot aia...Vorbim , din ce in ce mai des, despre depresie ca despre un paravan la umbra caruia omul poate face orice, motivandu-si, de cele mai multe ori, gestul printr-un biletel ori, mai nou, printr-un sms. Motivele sunt aceleasi de fiecare data, de natura sentimentala ori materiala ...Sfantul NICOLAE VELIMIROVICI spunea : Sinuciderea este încercarea de a fugi din această împărăţie a vieţii. Însă pe un dezertor nici o împărăţie nu-l primeşte cu braţele deschise. Uciderea este o lovitură piezişă dată vieţii; sinuciderea este o lovitură făţişă dată vieţii. Uciderea arată în parte un dispreţ al vieţii; sinuciderea arată dispreţul cel mai de pe urmă şi deplin al vieţii. Uciderea este atac asupra omului ca om; sinuciderea este un atac asupra vieţii ca viaţă. Uciderea, în sine, este un fel de sinucidere, deoarece viaţa ta şi viaţa aproapelui tău este viaţă. Dar, prin ucidere, tu vrei să ucizi o parte a vieţii care se poate apăra de tine; pe când, prin sinucidere, tu vrei să ucizi o parte a vieţii care nu se poate apăra de tine.
Intr-o lume lipsita de sens, lipsită de cel mai elementar simț duhovnicesc, omul suportă, din ce în ce mai greu, aceasta duhoare otravita, căreia lumea bună îi zice trend/tendință. Aflat intr-o permanenta cautare, omul se transforma in individ, individul intr-o cifra, cifra in statistica, iar aceasta se arhiveaza...Uitam sa luam din rastel lancea duhovniceasca, gandim ca noua nu ni se poate intampla, si chiar daca ar fi, ne poate ajuta o rugaciune... nu, cu siguranta nu...Ne sopteste asta ratiunea omului modern, suntem siguri pe noi, avem deja o programare la (psih)olog, se va rezolva...Nu constientizam ca, asa cum spunea Sf ANTONIE CEL MARE, ratiunea este deosebirea binelui de rau, lucru pe care, astazi, aproape nimeni nu-l mai face...
Omul, bietul om, este o victima a propriei constiinte...Vrem din ce in ce mai mult, ne dorim mai mult decat putem face si, astfel, cadem dezamagiti ca nu am reusit...Intram in depresie, in fapt alunecam in ghearele deznadejdii, in ghearele Diavolului...Nu este oare mai bine sa ne propunem atat cat putem realiza, sa fim realisti... ?Astazi, datorita trufiei, cine mai poate fi realist, sincer cu el insasi... ? Putini, din pacate mult prea putini...